Secretul călugărițelor: cozonacul pufos care a cucerit România

Când vine vorba de dulciuri care aduc cu adevărat gustul de acasă, puține deserturi reușesc să trezească amintiri precum cozonacul de la Mănăstirea Adam. Povestea lui nu este doar despre ingrediente — este despre tradiție, răbdare și bucuria de a oferi familiei ceva autentic, scrie trinitas.tv.

Aluatul – pufos și aromat

Aluatul pentru cozonac este unul generos:
1 kg de făină, 4–5 gălbenușuri, 450–500 ml lapte, drojdie (14 g uscată sau 50 g proaspătă), 200 g unt și 150–200 ml ulei.
La acestea se adaugă coaja rasă de lămâie, o linguriță de sare, 250 g zahăr și arome de vanilie și rom, care dau cozonacului parfumul familiar al sărbătorilor.

Datorită combinației corecte între drojdie, lapte, frământare și dospire, rezultă un aluat pufos și aerat — exact acel gust al copilăriei petrecute lângă masa de Crăciun sau Paște.

Recomandări

De ce nu crește aluatul de cozonac? Greșeli pe care să le eviți

Câtă făină se pune la un cozonac ca să iasă pufos. Proporții corecte și greșeli de…

Umplutura – simplă, dar bogată

Umplutura este la fel de tradițională:
4–5 albușuri bătute, 200 g nucă măcinată, 100 g zahăr și o linguriță de cacao.
Deși pare simplă, echilibrul dintre nucă, cacao și dulceață oferă o aromă nostalgic de caldă, transformând fiecare felie într-o mică sărbătoare.

De ce merită încercat

• Pentru nostalgie: aluatul pufos și aromele clasice aduc aminte de sărbători petrecute acasă.

• Pentru autenticitate: rețetă mănăstirească tradițională, transmisă cu grijă.

• Pentru savoare: echilibrul dintre aluatul moale și umplutura aromată îl transformă într-un desert ideal pentru Crăciun sau Paște.

Cozonacii de la Mănăstirea Adam sunt mai mult decât o rețetă — sunt o punte către copilărie, tradiție și liniște. Preparându-i acasă sau gustându-i la mănăstire, aduceți în familie un strop de căldură, credință și amintiri prețioase.

Sursă foto: Shutterstock