În deceniul al șaselea al secolului XX, poliomielita era una dintre cele mai înfricoșătoare boli ale copilăriei. În fiecare sezon cald, spitalele se umpleau de cazuri grave, iar familiile trăiau cu frica că un copil care se joacă afară ar putea ajunge paralizat sau chiar să moară.
Din cauza lipsei tratamentelor eficiente la vremea respectivă, polio reprezenta o amenințare constantă. Virusul poliomielitic, foarte contagios, infecta copiii fără ca părinții să-și dea seama imediat de pericol, iar boala putea evolua cu paralizie gravă sau deces în urma complicațiilor.
Poliomielita nu era doar o boală izolată – ea generase epidemii de proporții. Un exemplu este epidemia din New York din 1916, când s-au raportat peste 27.000 de cazuri și mai mult de 6.000 decese.
Mulți supraviețuitori au rămas cu sechele – paraliză, dizabilități permanente, iar societatea a trebuit să învețe să facă față acestui nou tip de boală cronică la copii, ceea ce a impulsionat cercetarea și dezvoltarea vaccinurilor.
:format(webp):quality(100)/https%3A%2F%2Fwww.csid.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F11%2Fcopii-cu-poliomielita.jpeg)
Mortalitate și sechele
Riscul mortal sau de paralizie făcea din polio o boală terifiantă: nu doar că putea ucide, dar adesea lăsa victimele cu dizabilități pe viață, ceea ce pune problema nu doar a îngrijirii medicale, ci și a sprijinului social pe termen lung.
Variabilitatea evoluției
Nu toți copiii infectați sufereau de paralizie — unii aveau doar forme ușoare sau erau asimptomatici. Această variabilitate făcea boala imprevizibilă și sporea frica părinților, pentru că nu exista o modalitate simplă de a ști cine va dezvolta forma severă.
Lipsa tratamentelor eficiente până la apariția vaccinului
Înainte ca vaccinurile împotriva poliomielitei să devină larg disponibile, medicii nu aveau decât tratamente simptomatice și reabilitare pentru cei paralizați, dar nu tratau cauza virală. Click subliniază chiar că „medicina nu avea soluții eficiente” la acea vreme.
Apariția vaccinului a marcat un punct de cotitură: imunizarea în masă a copiilor a redus dramatic incidența poliomielitei. Dezvoltarea vaccinului a fost una dintre marile realizări ale sănătății publice, ilustrând cum cercetarea științifică poate răspunde unei amenințări majore și poate preveni paralizia și moartea la scară largă.
Această poveste nu este doar istorică: ea ne amintește de importanța programelor de vaccinare care au eliberat generații de copii de frica polio.
FOTO: Shutterstock