Nervul vag, numit și nervul vagal, este al zecelea dintre cei doisprezece nervi cranieni și, totodată, cel mai lung. Pleacă din trunchiul cerebral și ajunge până în abdomen, trimițând ramificații către inimă, plămâni, stomac și intestine. Este, practic, „autostrada” prin care creierul comunică cu organele interne.
Acest nerv face parte din sistemul nervos autonom, responsabil de funcțiile involuntare ale organismului — cum ar fi respirația, digestia și ritmul cardiac. Dacă sistemul nervos simpatic ne activează în momentele de stres („luptă sau fugi”), nervul vag aparține sistemului parasimpatic, care ne ajută să ne relaxăm, să digerăm și să ne refacem energia.
Ramurile nervului vag trimit și primesc semnale dinspre și către:
inimă, reglând bătăile și tensiunea arterială;
plămâni, controlând ritmul respirației;
stomac și intestine, stimulând mișcările digestive și secreția de enzime;
gât și corzile vocale, influențând vorbirea, înghițirea și reflexul de tuse.
Pe scurt, nervul vag este dirijorul care menține echilibrul între starea de alertă și cea de calm.
Leziunile nervului vag pot apărea în urma unor intervenții chirurgicale în zona gâtului, tumori, infecții sau chiar stres cronic, care afectează răspunsul parasimpatic.
Simptomele depind de zona afectată:
La nivelul gâtului: voce răgușită, dificultăți la înghițire, pierderea reflexului de vomă.
La nivel cardiac: bătăi prea lente sau prea rapide, episoade de leșin, tensiune scăzută.
La nivel digestiv: reflux gastric, greață, balonare, dureri abdominale, constipație sau digestie lentă.
În cazurile severe, o leziune vagală poate perturba mai multe organe simultan, provocând tulburări sistemice.
Medicul neurolog sau ORL-ist poate efectua o evaluare clinică, testând reflexul faringian (cerând pacientului să spună „Aaa”) sau folosind manevra Valsalva — o metodă prin care pacientul expiră forțat cu gura și nasul închise, pentru a evalua răspunsul cardiac controlat de nervul vag.
În unele cazuri, se pot face investigații suplimentare precum electromiografie, ecografie, CT sau RMN, pentru a identifica eventualele cauze structurale.
Cercetările recente arată că stimularea nervului vag poate îmbunătăți sănătatea generală, reducând stresul, inflamațiile și anxietatea. Iată câteva metode naturale recomandate de specialiști:
Respirația profundă – inspiră lent, din diafragmă, pentru a activa răspunsul parasimpatic.
Yoga și meditația – relaxează mușchii și calmează sistemul nervos.
Mișcarea zilnică – mersul ușor și exercițiile moderate stimulează activitatea nervului vag.
Alimentația antiinflamatoare – somonul, legumele verzi și fructele de pădure protejează țesuturile nervoase.
Cântatul sau gargară – vibrațiile produse în gât activează ramurile nervului vag.
Pe lângă rolul său vital în funcțiile de bază, nervul vag este strâns legat de starea de bine emoțională. Atunci când este stimulat corespunzător, el favorizează producerea neurotransmițătorilor precum acetilcolina și oxitocina, care reduc anxietatea și cresc sentimentul de calm și siguranță.
Nervul vag este un adevărat centru de comandă al corpului — discret, dar esențial. De la respirație și digestie până la starea de relaxare, acest nerv susține funcțiile care ne mențin în viață și în echilibru.
Sursă foto – Rawpixel / Envato