Ce se întâmplă cu simțurile când ești aproape de moarte. Ordinea în care dispar, conform studiilor

Știința dezvăluie ordinea în care simțurile dispar înainte de moarte. Foamea și setea sunt primele care se sting, urmate de gust și miros, apoi văz și atingere, auzul rămânând adesea până în ultimele momente.

Moartea este o certitudine a vieții, iar știința începe să dezvăluie cum se pregătește corpul pentru momentele finale. Potrivit unui articol recent publicat de The Times of India, simțurile noastre nu dispar toate odată, ci se opresc într-o ordine previzibilă.

Foamea și setea sunt de obicei primele care dispar. Gustul și mirosul urmează, apoi vederea și atingerea, iar auzul rămâne adesea până în ultimele momente. Cercetările în îngrijirea paliativă confirmă acest tipar.

Recomandări

Secretele cârnaților afumați de Crăciun. Vor avea un gust autentic

Câte pahare de vin beau zilnic oamenii care trăiesc până la 100 de ani. Secretul longevității…

Înțelegerea ordinii în care se sting simțurile

Cunoașterea secvenței în care se sting simțurile transformă incertitudinea în claritate. Aceasta permite celor dragi să se concentreze pe conexiuni semnificative și să mențină demnitatea în ultimul capitol al vieții.

Primele simțuri care dispar sunt foamea și setea. Pe măsură ce corpul începe să conserve energia, apetitul scade în mod natural. Pacienții refuză adesea mesele sau băuturile, ceea ce este o parte normală a procesului de moarte.

Gustul și mirosul dispar de obicei la scurt timp după foame și sete. Aromele pot părea fade, iar mirosurile familiare pot să nu mai fie percepute. Această schimbare poate afecta interesul pacientului pentru mâncare și băutură.

Vederea se estompează treptat pe măsură ce se apropie moartea. Ochii pot părea sticloși sau nefocalizați, dar adesea rămâne o subtilă conștientizare. Pacienții pot încă recunoaște vocile sau pot răspunde la atingeri blânde.

Simțul tactil se diminuează pe măsură ce răspunsurile nervoase încetinesc. Percepția temperaturii se poate reduce, iar senzațiile fizice devin estompate. În ciuda acestor schimbări, atingerea emoțională rămâne extrem de semnificativă.

Auzul este adesea ultimul simț care dispare. Persoanele pot răspunde în continuare la voci familiare, sunete sau muzică, chiar și atunci când alte simțuri s-au diminuat. Vorbirea calmă sau redarea muzicii familiare poate oferi confort emoțional.

Activitatea cerebrală în timpul procesului de moarte

Creierul poate rămâne activ pentru scurt timp chiar și după moartea clinică. Aceste constatări susțin observația că auzul este adesea ultimul simț care dispare, subliniind importanța asigurării verbale în ultimele momente.

Cunoașterea ordinii în care dispar simțurile ajută familiile și îngrijitorii să ofere îngrijire informată și plină de compasiune. Conștientizarea reduce teama și anxietatea și permite concentrarea pe confortul semnificativ. Prin accentuarea simțurilor care rămân, în special auzul și atingerea, cei dragi pot menține conexiunea emoțională și pot oferi asigurare chiar și în ultimele etape ale vieții.

Recunoașterea progresiei naturale a dispariției simțurilor poate face, de asemenea, experiența mai puțin stresantă și mai demnă atât pentru pacienți, cât și pentru îngrijitori.

Așadar, dispariția simțurilor urmează o secvență naturală, observată științific. Foamea și setea dispar primele, urmate de gust, miros, vedere și atingere, auzul durând adesea până la final. Înțelegerea acestui proces permite familiilor și îngrijitorilor să ofere confort, să păstreze demnitatea și să abordeze ultimele momente ale vieții cu compasiune.

Știința arată că chiar și în moarte există ordine, iar conexiunile semnificative pot continua până la final. Conștientizarea acestei secvențe asigură că ultimul capitol al vieții este abordat cu calm, dragoste și reasigurare.

Foto: arhivă