Limfomul Hodgkin: când trebuie investigat un ganglion mărit

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un ganglion mărit poate apărea din numeroase motive, de la infecții banale până la afecțiuni care necesită investigații amănunțite. Atunci când adenopatia persistă, crește în dimensiuni sau este însoțită de alte manifestări, evaluarea medicală devine importantă. Una dintre bolile care pot determina mărirea ganglionilor limfatici este limfomul Hodgkin, un tip de cancer al sistemului limfatic. Despre semnele care ar trebui să ridice suspiciuni, investigațiile necesare pentru stabilirea diagnosticului și tratamentele disponibile am discutat cu Dr. Sonia Antohi, medic specialist hematologie, Centrul Oncologic SANADOR.

Limfomul Hodgkin și ganglionii măriți

Limfomul Hodgkin este o afecțiune malignă a sistemului limfatic și se diferențiază de limfoamele non-Hodgkin inclusiv prin caracteristicile celulelor tumorale identificate la examinarea țesutului. Diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza prezenței unui ganglion mărit sau a unei analize de sânge. Analizele de sânge fac parte din evaluarea pacientului și pot evidenția anumite modificări, însă hemoleucograma singură nu poate confirma și nici exclude limfomul Hodgkin. Stabilirea diagnosticului presupune o evaluare mai complexă, care poate include examinarea clinică, investigații imagistice și analiza histopatologică a țesutului ganglionar.

Investigațiile imagistice sunt importante și după stabilirea diagnosticului, deoarece contribuie la evaluarea extinderii bolii și, implicit, la stadializare și la alegerea strategiei terapeutice.

Recomandări

Cârnați Durdulii de la Matache Măcelaru’ cu legume la cuptor

Obezitatea, dincolo de cântar: fertilitate, ficat gras, menopauză și sindrom metabolic | Dr. Alexandra Moise |…

Ce se întâmplă după diagnostic?

Tratamentul limfomului Hodgkin este stabilit în funcție de stadiul bolii și de particularitățile pacientului, și poate include chimioterapie, imunoterapie și, în anumite situații, radioterapie sau alte strategii terapeutice. Monitorizarea ulterioară este importantă atât pentru urmărirea evoluției pacientului, cât și pentru identificarea eventualelor efecte tardive ale terapiei.