(P) Medicamentul care oprea lacrimile pentru o zi! Ce substanță folosea Elena din Troia în „Odiseea” lui Homer

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cu aproape 3.000 de ani în urmă, Homer descria în „Odiseea” un remediu atât de puternic, încât omul care îl consuma nu mai putea plânge nici măcar dacă își pierdea părinții sau o persoană iubită. Substanța misterioasă era pusă în vin chiar de Elena din Troia și provenea din Egipt, țară despre care poetul grec spunea că avea numeroase plante vindecătoare. Dar acesta nu este singurul preparat neobișnuit din epopee. Ulise primește și un antidot împotriva vrăjilor Circei, iar unele dintre plantele asociate ulterior cu această poveste conțin substanțe folosite în medicina modernă.

Elena din Troia avea un leac împotriva tristeții

În cântul al IV-lea din „Odiseea”, Telemah, fiul lui Ulise, ajunge la Sparta, la palatul regelui Menelau. Acolo o întâlnește pe Elena, femeia a cărei plecare la Troia declanșase, potrivit mitologiei grecești, unul dintre cele mai cunoscute războaie ale Antichității. Discuțiile despre război și despre cei care nu s-au mai întors acasă trezesc amintiri dureroase, iar Elena hotărăște să schimbe atmosfera într-un mod cu totul neobișnuit: pune în vin o substanță capabilă să alunge tristețea și lacrimile.

Vrei să descoperi episodul în care Elena din Troia folosește acest remediu misterios? Citește „Odiseea” lui Homer, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera, și află cum descriau grecii antici puterea plantelor asupra trupului și sufletului.

Recomandări

A cumpărat broccoli din supermarket, dar când a ajuns acasă a avut parte de un șoc.…

A ajuns de cinci ori la Urgențe din cauza unor simptome aparent banale. Diagnosticul grav primit…

Homer o descrie ca pe un preparat care înlătură durerea, mânia și amintirea suferinței. Efectul său ar fi fost atât de puternic, încât persoana care îl consuma nu ar mai fi plâns întreaga zi, nici măcar dacă ar fi asistat la moartea unui părinte sau a unui copil.

Nepenthes, substanța misterioasă care alunga suferința

Preparatul este cunoscut sub numele de nepenthes, termen grecesc asociat cu absența durerii și a tristeții. Homer povestește că Elena îl primise de la Polidamna, soția lui Thon, din Egipt. Poetul descrie această țară ca pe un loc unde pământul produce numeroase plante, unele folositoare pentru vindecare, altele periculoase.

Descoperă în „Odiseea” de la Editura Litera povestea lui Telemah și întâlnirea sa cu Elena și Menelau. Primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” te poartă într-o lume în care războinicii, regii și zeii cunoșteau remedii misterioase, iar granița dintre medicină și magie era adesea greu de stabilit.

De-a lungul timpului, cercetătorii au încercat să identifice substanța. Printre ipotezele discutate se numără opiul și diferite plante cu efect sedativ sau psihoactiv. Niciuna dintre identificări nu a fost însă demonstrată. Nu știm dacă Homer avea în minte un preparat real, o combinație de plante sau o substanță imaginară, căreia i-a atribuit proprietăți extraordinare.

Ulise primește de la Hermes un antidot împotriva vrăjitoarei Circe

Un alt episod fascinant apare în cântul al X-lea. Ulise ajunge pe insula vrăjitoarei Circe, care le oferă însoțitorilor săi o băutură preparată cu vin, miere, brânză, făină și substanțe magice. După ce o consumă, oamenii sunt transformați în porci, deși își păstrează mintea omenească.

Citește „Odiseea” lui Homer, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera, și descoperă cum îl ajută Hermes pe Ulise să înfrunte vrăjitoarea Circe. Urmărește una dintre cele mai spectaculoase aventuri ale eroului și află ce rol joacă planta misterioasă care îl protejează de transformarea în porc.

Pentru a-l proteja, zeul Hermes îi oferă lui Ulise o plantă numită moly. Homer precizează că avea rădăcina neagră și floarea albă și că era foarte greu de smuls din pământ pentru muritori. Cu ajutorul acestei plante, Ulise rezistă preparatului Circei și reușește să-și salveze tovarășii.

Planta lui Ulise ar putea avea legătură cu un medicament modern?

Identitatea plantei moly a stârnit numeroase discuții. Una dintre ipotezele științifice o asociază cu plante din familia Amaryllidaceae, în special cu anumite specii de ghiocei, care conțin alcaloizi cu acțiune asupra sistemului nervos.

Unul dintre acești alcaloizi este galantamina, substanță utilizată în medicina modernă pentru tratamentul simptomatic al unor forme de boală Alzheimer. Galantamina inhibă o enzimă numită acetilcolinesterază, contribuind la creșterea disponibilității acetilcolinei, un neurotransmițător important pentru memorie și alte funcții cognitive.

Această legătură a alimentat ipoteza că povestea lui Homer ar putea păstra amintirea unor cunoștințe antice despre plante cu efecte farmacologice. Totuși, identificarea plantei moly cu ghiocelul rămâne nesigură. Nu există dovezi că grecii din epoca lui Homer cunoșteau galantamina sau că foloseau planta exact în scopul descris în epopee.

Mai mult, ghiocelul nu trebuie consumat ca remediu improvizat. Unele dintre substanțele sale sunt toxice, iar medicamentele moderne care conțin galantamină au doze și indicații medicale precise.

Existau antidepresive acum aproape 3.000 de ani?

Ar fi spectaculos să spunem că Elena din Troia administra un antidepresiv, iar Ulise folosea un antidot comparabil cu medicamentele actuale. Din punct de vedere științific, însă, lucrurile sunt mai complicate.

Antidepresivele moderne sunt medicamente studiate clinic, utilizate pentru tratarea unor afecțiuni bine definite. Substanța descrisă de Homer produce, în poveste, o dispariție aproape instantanee a durerii emoționale. Un asemenea efect nu poate fi echivalat cu tratamentul depresiei, care presupune mecanisme și intervale de acțiune diferite.

În schimb, „Odiseea” demonstrează că oamenii Antichității erau preocupați de efectele plantelor asupra organismului și de posibilitatea de a modifica starea psihică prin intermediul unor preparate. Egiptul apare în epopee ca un centru al cunoașterii remediilor, iar distincția dintre plante vindecătoare și plante otrăvitoare este formulată explicit.

Un medicament împotriva tristeții, într-o poveste despre dorul de casă

Există și o ironie în faptul că Homer introduce un remediu împotriva suferinței tocmai în „Odiseea”. Întreaga epopee este construită în jurul dorului, al pierderii și al așteptării. Penelopa își plânge soțul dispărut, Telemah își caută tatăl, iar Ulise visează să-și revadă familia.

Elena poate pune în vin o substanță care oprește lacrimile pentru o zi, dar niciun preparat nu poate rezolva adevărata problemă a personajelor: războiul le-a despărțit familiile, iar întoarcerea acasă pare uneori imposibilă.

Homer își imaginează un leac capabil să alunge temporar tristețea, într-o poveste în care dorul, pierderea și speranța se împletesc permanent. Pentru Ulise, reîntâlnirea cu Penelopa și Telemah, după douăzeci de ani de război și rătăciri, simbolizează sfârșitul unei lungi suferințe și șansa de a-și regăsi familia și viața pe care o lăsase în urmă.