(P) Ce făcea Marcus Aurelius când cineva îl enerva? Tehnica stoică de a nu răspunde imediat la provocări, confirmată parțial de psihologia modernă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O insultă, un comentariu răutăcios, un coleg care te provoacă sau o ceartă în familie. Uneori sunt suficiente câteva cuvinte pentru ca furia să apară aproape instantaneu. Primul impuls este să răspunzi, să ridici vocea sau să îi demonstrezi celuilalt că greșește. Dar ce se întâmplă dacă nu reacționezi imediat? Marcus Aurelius, împăratul roman care a condus un imperiu uriaș între anii 161 și 180 d.Hr., a dedicat numeroase pasaje din „Meditații” acestei probleme. În urmă cu aproape 2.000 de ani, filosoful propunea exerciții de autocontrol care prezintă asemănări interesante cu metodele de reglare emoțională studiate astăzi de psihologi.

Marcus Aurelius își începea dimineața pregătindu-se pentru oamenii care aveau să îl enerveze

Ce își spunea Marcus Aurelius atunci când știa că va întâlni oameni dificili? Răspunsurile sale se regăsesc în „Meditații”, una dintre operele incluse în colecția „Cărți Fundamentale” a Editurii Litera. Descoperă cartea împăratului filosof și află cum încerca acesta să își păstreze cumpătul în fața provocărilor cotidiene!

În cartea a II-a, secțiunea 1 din „Meditații”, Marcus Aurelius descrie un exercițiu mental neobișnuit. Își propunea să își amintească, încă de la începutul zilei, că urma să întâlnească oameni indiscreți, nerecunoscători, aroganți, necinstiți sau egoiști. Nu era vorba despre o manifestare de pesimism, ci despre o încercare de a reduce surpriza și indignarea provocate de comportamentele neplăcute ale celorlalți. Împăratul considera că oamenii greșesc adesea pentru că nu înțeleg binele și răul, iar această perspectivă îl putea ajuta să nu transforme fiecare conflict într-o confruntare personală.

Recomandări

(P) De ce se gândea Marcus Aurelius atât de des la moarte? Filosofia care te învață…

Singurul organ care dezvoltă foarte rar cancer. Oamenii de știință au descoperit un posibil mecanism de…

Aplicată vieții contemporane, ideea este simplă. Dacă știi că un coleg are obiceiul să facă remarci sarcastice sau că o anumită discuție în familie poate deveni tensionată, poți anticipa situația fără să presupui că vei reuși să controlezi comportamentul celuilalt.

Această pregătire nu garantează că nu te vei enerva,  dar îți poate oferi ocazia să alegi dinainte cum vrei să reacționezi, în loc să improvizezi un răspuns în momentul în care emoția este deja foarte intensă.

Cineva te insultă. De ce Marcus Aurelius considera că interpretarea este la fel de importantă ca insulta?

„Meditații” este una dintre cărțile pe care le poți descoperi în colecția „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera. Începe să îți construiești propria bibliotecă cu doar 49,99 lei pentru primele două volume, adică aproximativ 25 de lei pe carte. Ulterior, abonamentul costă 99,98 lei pe lună pentru câte două volume, față de 139,98 lei cât ar costa acestea cumpărate separat.

În cartea a XI-a, secțiunea 18, Marcus Aurelius prezintă mai multe reflecții despre furie. Una dintre cele mai importante privește diferența dintre comportamentul unei persoane și judecata pe care o formulăm despre acel comportament. Împăratul observă că reacțiile noastre sunt influențate de felul în care interpretăm ceea ce ni se întâmplă. Aceeași remarcă poate fi percepută ca o glumă neinspirată, o critică justificată sau o umilință intenționată, în funcție de context și de semnificația pe care i-o atribuim.

Să presupunem că un coleg spune, în fața altor persoane, că ai făcut o greșeală. Prima interpretare ar putea fi că încearcă să te umilească. Dar există și alte posibilități: poate a formulat critica nepoliticos, poate este frustrat sau poate a semnalat o problemă reală.

Asta nu înseamnă că trebuie să îi găsești scuze ori să ignori o insultă evidentă. Înseamnă că poți verifica faptele și intențiile înainte de a reacționa ca și cum cea mai gravă interpretare ar fi deja demonstrată. Pentru Marcus Aurelius, autocontrolul începea tocmai cu examinarea propriilor judecăți.

Furia poate face mai mult rău decât provocarea inițială

Tot în cartea a XI-a, secțiunea 18, Marcus Aurelius formulează o observație despre consecințele mâniei: suferința produsă de furie și de supărare poate ajunge mai mare decât cea provocată de evenimentul inițial. Este o idee care poate fi recunoscută în numeroase conflicte cotidiene. O remarcă neplăcută durează câteva secunde, dar răspunsul impulsiv poate declanșa o ceartă care continuă ore întregi sau poate deteriora o relație.

Nu trebuie să te angajezi de la început să cumperi toate cele aproximativ 80 de volume ale colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera. Abonează-te acum și primești primele două cărți la 49,99 lei. Ulterior, poți continua cu două volume lunar, la 99,98 lei, sau poți întrerupe abonamentul oricând. Începe să îți construiești biblioteca personală, volum după volum, în propriul ritm!

Într-o discuție tensionată, o persoană poate spune lucruri pe care ulterior le regretă. Poate exagera, poate readuce în discuție conflicte vechi sau poate transforma o problemă minoră într-o dispută despre întreaga relație. Furia nu este, prin ea însăși, o dovadă de slăbiciune morală. Este o emoție umană care poate semnala frustrare, nedreptate sau încălcarea unor limite.

Problema apare atunci când emoția devine singurul criteriu după care alegem ce spunem și ce facem. De aceea, una dintre aplicațiile moderne ale reflecțiilor stoice este introducerea unui interval între apariția impulsului și răspuns.

Nu știm dacă Marcus Aurelius folosea o pauză de un anumit număr de secunde. „Meditații” nu oferă o asemenea rețetă. Dar ideea de a examina judecata înainte de a acționa este prezentă în mod clar în scrierile sale.

Ce spune psihologia modernă? Studiul care a analizat peste 300 de comparații experimentale

În 2012, cercetătorii Thomas L. Webb, Eleanor Miles și Paschal Sheeran au publicat în revista Psychological Bulletin o meta-analiză despre eficiența strategiilor de reglare emoțională. Studiul, intitulat Dealing with Feeling: A Meta-Analysis of the Effectiveness of Strategies Derived from the Process Model of Emotion Regulation, a analizat 306 comparații experimentale.

Autorii au evaluat diferite modalități prin care oamenii încearcă să își influențeze emoțiile, inclusiv schimbarea interpretării unei situații, orientarea atenției și modificarea răspunsului emoțional. Rezultatele au arătat că strategiile de schimbare a interpretării cognitive au avut, în medie, efecte mici spre moderate asupra rezultatelor emoționale.

O strategie deosebit de relevantă este reevaluarea cognitivă, prin care o persoană încearcă să privească o situație dintr-o perspectivă diferită. De exemplu, în loc să concluzioneze imediat că un comentariu reprezintă un atac deliberat, poate analiza dacă există și alte explicații.

Această abordare prezintă o asemănare conceptuală cu exercițiile lui Marcus Aurelius. Totuși, meta-analiza nu a testat lectura cărții „Meditații” și nici nu demonstrează că împăratul roman inventase psihoterapia modernă.

Ea arată că anumite mecanisme de reglare emoțională, asemănătoare celor discutate de stoici, pot fi eficiente în contexte experimentale.

De ce este mai bine să schimbi interpretarea decât să îți ascunzi furia?

Psihologul James J. Gross, profesor la Universitatea Stanford, a contribuit la dezvoltarea unui model influent al reglării emoționale. Într-un studiu de sinteză publicat în 1998 în Review of General Psychology*, Gross a descris mai multe momente în care oamenii pot interveni asupra procesului de formare a emoțiilor.

Una dintre distincțiile importante este cea dintre reevaluarea cognitivă și suprimarea expresiei emoționale. Reevaluarea presupune schimbarea modului în care înțelegem o situație. Suprimarea expresiei presupune încercarea de a ascunde manifestările exterioare ale unei emoții deja apărute.

Într-o altă lucrare, publicată în 2002 în Psychophysiology, Gross a arătat că reevaluarea poate reduce atât intensitatea emoției trăite, cât și expresia ei comportamentală. În schimb, suprimarea expresiei poate reduce semnele vizibile ale emoției fără să diminueze în aceeași măsură experiența interioară. Această diferență este importantă pentru înțelegerea stoicismului.

A fi stoic nu înseamnă neapărat să simți furie, să o ascunzi și să pretinzi că nimic nu s-a întâmplat. În interpretarea filosofică, exercițiul constă mai ales în examinarea judecăților care întrețin furia și în alegerea unui comportament potrivit.

În viața reală, însă, nu orice emoție poate fi modificată rapid printr-o simplă schimbare de perspectivă.

Tehnica pauzei: cum poți aplica ideile stoice într-o ceartă?

Să presupunem că primești un mesaj jignitor. Primul impuls poate fi să răspunzi imediat, folosind același ton. O aplicare contemporană a principiilor stoice ar presupune să observi mai întâi ce simți, să identifici interpretarea care îți alimentează furia și să decizi dacă răspunsul pe care vrei să îl trimiți îți servește cu adevărat scopul.

Poți amâna mesajul câteva minute, poți cere o clarificare sau poți formula o limită fără insultă. De exemplu, în loc să răspunzi printr-un atac personal, poți spune că nu accepți acel mod de a vorbi și că ești dispus să continui discuția atunci când tonul devine respectuos.

Pauza nu trebuie confundată cu evitarea permanentă a conflictelor. Există situații în care este necesar să răspunzi ferm, să reclami un comportament abuziv sau să te îndepărtezi de o persoană care îți face rău. Autocontrolul nu înseamnă să tolerezi umilința, mai util este  să încerci să alegi răspunsul în funcție de ceea ce consideri corect și util, nu exclusiv în funcție de intensitatea furiei din acel moment.

Marcus Aurelius recomanda blândețea, dar nu și prefăcătoria

Unul dintre cele mai interesante pasaje din cartea a XI-a, secțiunea 18, privește felul în care trebuie tratată o persoană ostilă. Marcus Aurelius consideră că bunăvoința autentică poate fi mai puternică decât agresivitatea. Dar adaugă o condiție esențială: blândețea nu trebuie să fie prefăcută, ironică sau folosită pentru a obține admirația celor din jur.

Împăratul recomandă corectarea celuilalt cu tact, fără umilire și fără dorința de a demonstra superioritatea morală. Această observație este deosebit de actuală într-o lume în care conflictele se desfășoară adesea în public, pe rețelele sociale. Un răspuns aparent politicos poate ascunde sarcasm, dispreț sau intenția de a ridiculiza adversarul.

Pentru Marcus Aurelius, adevărata cumpătare nu era un spectacol. Ea trebuia să existe și atunci când nimeni nu privea.

Poate stoicismul să te ajute să nu mai izbucnești de furie?

Filosofia stoică poate oferi instrumente de reflecție asupra furiei, dar nu există dovezi suficiente pentru a afirma că simpla lectură a „Meditațiilor” elimină reacțiile impulsive. Reglarea emoțională depinde de numeroși factori, inclusiv de experiențele personale, oboseală, stres, contextul relațional și deprinderile formate în timp.

Cercetările moderne arată că reevaluarea cognitivă poate fi utilă, dar eficiența strategiilor diferă în funcție de situație și de persoană. Uneori, schimbarea perspectivei este suficientă pentru a reduce tensiunea. Alteori, problema necesită o discuție clară, stabilirea unor limite sau ajutor specializat.

Marcus Aurelius nu a pretins că omul poate împiedica apariția oricărei emoții neplăcute. În „Meditații”, el își amintește repetat principiile pe care dorește să le urmeze, tocmai pentru că aplicarea lor presupunea un efort continuu. Aceasta este probabil una dintre cele mai realiste lecții ale cărții. Autocontrolul nu este o calitate pe care o dobândești definitiv după ce ai citit câteva pagini. Este o deprindere care trebuie exersată, inclusiv după momentele în care nu ai reușit să reacționezi așa cum ți-ai fi dorit.

Marcus Aurelius conducea un imperiu, dar înțelegea că nu poate controla comportamentul tuturor oamenilor din jurul său. Ceea ce încerca să controleze era propriul răspuns. După aproape 2.000 de ani, cercetările despre reglarea emoțională oferă argumente pentru importanța acestei distincții. Uneori, diferența dintre un conflict minor și o ceartă de proporții nu este provocarea inițială, ci ceea ce alegem să facem în secundele care urmează.

Foto: Envato