Tot mai multe femei descoperă la vârsta adultă că trăiesc de fapt cu autism, fără să fi fost diagnosticate niciodată în copilărie. Pe rețelele sociale, mărturiile emoționante ale celor care își recunosc în sfârșit identitatea autistă devin virale și oferă alinare celor care s-au simțit „diferite” toată viața.
Potrivit unui studiu citat de dr. Megan Anna Neff, psiholog clinician din Oregon, până la 80% dintre femeile autiste nu sunt diagnosticate până la vârsta de 18 ani. Una dintre principalele cauze este că instrumentele actuale de diagnostic au fost dezvoltate aproape exclusiv pe baza comportamentelor observate la băieți albi, provenind din medii socio-economice înalte.
În plus, multe femei reușesc să-și mascheze semnele autiste pentru a se integra social, ceea ce face mai dificilă identificarea simptomelor de către specialiști sau familie.
Un semn interior comun este sentimentul profund și constant că ești diferit de ceilalți. Nu este vorba despre nesiguranțele obișnuite ale adolescenței, ci despre o senzație de înstrăinare care persistă întreaga viață. Multe femei adulte autiste spun că s-au simțit ca niște „extraterestre” în propriul lor univers social.
Un alt indicator des întâlnit este dificultatea în a înțelege subtilitățile comunicării: cât contact vizual este potrivit, când să zâmbești sau cum să interpretezi limbajul indirect. Deși unele persoane învață să „mascheze” aceste incertitudini, interacțiunile rămân adesea epuizante și confuze.
Persoanele autiste pot fi extrem de sensibile la sunete, lumină sau atingeri. Un zgomot aparent banal, precum ticăitul unui ceas, poate deveni sursă de disconfort major. În același timp, pot exista și momente de hiposensibilitate, în care persoana nu percepe anumiți stimuli.
Rutina este adesea o ancoră pentru persoanele autiste. Schimbările bruște pot genera anxietate intensă sau insomnii. Stimming-ul — mișcări repetitive precum balansarea, frecarea de suprafețe sau mângâierea anumitor obiecte — este o altă modalitate naturală de reglare emoțională.
După interacțiuni sociale, multe persoane autiste resimt o nevoie puternică de izolare pentru a-și recăpăta energia. Acest fenomen, cunoscut drept „camuflare”, presupune efortul intens de a părea „normali”, ceea ce duce ulterior la epuizare.
Un interes pasional pentru un subiect anume este foarte comun. Aceste interese devin adesea o lentilă prin care persoana autistă percepe lumea. De asemenea, micile conversații de conveniență sunt adesea obositoare sau percepute ca inutile — preferința fiind pentru discuții autentice, profunde și clare.
Descoperirea autismului la vârsta adultă poate aduce o profundă validare de sine, dar și un proces de doliu — pentru anii pierduți în neînțelegere și autoînvinovățire. Este perfect normal să simți în același timp și ușurare, și tristețe.
Specialiștii recomandă explorarea comunităților online sub hashtagul #actuallyautistic, unde persoane neurodivergente își împărtășesc experiențele reale. De asemenea, platforma embrace-autism.com oferă teste gratuite și resurse utile pentru autocunoaștere (fără rol diagnostic).
Pentru cei care doresc o evaluare oficială, este esențială căutarea unui terapeut informat și empatic față de neurodivergență. Din păcate, mulți profesioniști nu sunt încă pregătiți să recunoască formele atipice ale autismului, mai ales la femei și la persoanele adulte.
Autismul în rândul femeilor adulte este o realitate mult mai frecventă decât s-a crezut. Recunoașterea acestor semne poate fi primul pas spre o viață trăită cu mai multă înțelegere, acceptare și echilibru interior.
Sursă foto – AtlasComposer / Envato