Cercetătorii din Scoția au reluat un test clasic al ADHD-ului și au constatat că un amestec de coloranți artificiali și conservant (benzoat de sodiu) este asociat cu un nivel ușor crescut de hiperactivitate la copii, inclusiv cei fără diagnostic preexistent de ADHD.
Aceste rezultate au stat la baza deciziei Uniunii Europene de a impune etichetare de avertizare pe produsele care conțin astfel de aditivi — cu mențiunea că pot avea un efect negativ asupra atenției și activității copiilor.
Cele mai extinse meta-analize care au acoperit peste două decenii includ zeci de studii:
Un studiu meta analiză din 2011 a arătat un beneficiu moderat al dietelor de excludere (low-additive) în reducerea simptomelor ADHD (efect de g ≈ 0.29). Când au fost analizate doar culorile sintetice, efectul raportat de părinți a fost ușor mai redus (efect g ≈ 0.12–0.18).
Însă, în studiile de calitate superioară (inclusiv teste psihometrice asupra atenției), efectul a rămas semnificativ (g ≈ 0.22–0.27), supraviețuind analizelor pentru bias.
S-a estimat că aproximativ 8% dintre copiii cu ADHD pot avea simptome direct legate de consumul de coloranți sintetici.
Una dintre provocări este că studiile au fost realizate în mare parte în eșantioane preselecționate ca sensibile la dietă, nu în populații largi. De asemenea, consumul ridicat de aditivi se asociază adesea cu o dietă bogată în alimente ultraprocesate, context care este mai comun în mediile cu vulnerabilitate economică — adică un potențial factor de confuzie.
Citește și: De ce copiii cu ADHD sunt adesea etichetați ca fiind „ciudați”
Concluzia cercetătorilor este clară: deși efectul aditivilor alimentari nu se manifestă la toți copiii, în cazul celor predispuși, aceștia pot agrava simptomele ADHD, motiv pentru care dietele de excludere și reducerea expunerii rămân strategii prudente și justificate.
FOTO: Shutterstock