De ce copiii cu ADHD sunt adesea etichetați ca fiind „ciudați”

Copiii cu ADHD pot avea probleme cu atenția și memoria de lucru, acestea fiind două componente cheie ale funcționării cognitive. Pentru un copil cu ADHD, cu deficit de atenție și memorie de lucru, este greu să-și facă prieteni la școală, mai ales dacă nu-și amintește numele copilului cu care vrea să vorbească.

Când vine vorba de amintirea numelui cuiva, cu toții ne putem raporta la sindromul  ADHD. Te-ai aflat vreodată într-o situație în care ai vrut să-i prezinți unui prieten pe cineva pe care îl vezi frecvent, dar pur și simplu nu îți amintești numele? Funcțiile noastre cognitive scad odată cu vârsta, determinând comportamente similare cu cele din ADHD.

Copiii cu ADHD și lupta socială

Lipsa conștientizării de sine (a acorda atenție emoțiilor, sentimentelor, comportamentelor și modului în care acestea îi afectează pe ceilalți) poate face ca unii copii cu ADHD să se simtă neînțeleși și subapreciați. Iar, pentru persoanele neurotipice, copiii cu ADH pot părea insensibili, nepăsători sau inepți din punct de vedere social.

Recomandări

Ai un copil cu ADHD? E posibil oare ca și unul dintre părinți să aibă ADHD…

ADHD la adult. Ce tratament se impune

În plus, copiii cu ADHD sunt adesea priviți negativ de către colegii lor din cauza simptomelor lor de neatenție, imaturitate, hiperactivitate, impulsivitate, control emoțional slab și agresivitate. În cadrul unui studiu, copiii care se așteptau să aibă ADHD, indiferent dacă erau diagnosticați sau nu, au fost priviți într-un mod mai degrabă negativ de către colegi decât copiii care nu erau etichetați cu ADHD.

Atitudinile negative ale colegilor sunt greu de oprit, iar aproximativ o treime dintre adolescenții și adulții cu ADHD se tem să nu fie văzuți de alții ca fiind incompetenți sau neatrăgători.

Importanța de a-și găsi “tribul”

Majoritatea oamenilor se asociază cu alte persoane care au interese similare cu ale lor.

Încurajarea copiilor cu ADHD să se implice în cercul social potrivit pentru ei este esențială pentru ca în cele din urmă să simtă că lumea e a lor și, deși, probabil că nu vor face niciodată parte din „mulțime”, vor face parte din propria lor mulțime.