Se spune că deochiul este un „furt” de energie, provocat de o privire invidioasă, admirativă sau de laudă din partea celor din jurul nostru. Sunt mulți români care cred și astăzi în deochi și caută descântece pentru a scăpa rapid de el.
Deochiul şi descântecul sunt credințe vechi, existând dovezi de peste trei milenii ale existenței acestora. Deochiul sau „ochiul rău”, cunoscut drept și ayin hara, este menţionat atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Deochiul are, spun bătrânii, câteva leacuri sigure şi la îndemâna oricui.
Simpla privire a cuiva îţi poate provoca stări din cele mai neplăcute, valuri de căldură în tot corpul, transpiraţie, dureri puternice de cap şi de stomac.
„Simptomele deochiului sunt: somn zbuciumat sau insomnie, dureri de cap, dureri de inimă, greaţă. Se pot deochia nu numia oamenii, ci şi vitele, care încep să tânjească. Păsările deocheate se ciupesc una pe alta., stupii se pustiiesc de albine, pomii se usucă, laptele nu mai dă unt”, preciza etnologul Gh.F.Ciauşanu, în lucrarea sa – Superstiţiile poporului român.
„Se crede că toţi cei care au ochii verzi şi sprâncenele îmbinate deoache nevoie mare când stau şi privesc mai mult sau un lucru şi nu zic „Să nu-i fie de deochi”, scuipând de trei ori. Se poate diocheat tot ceea ce este frumos, atrăgător”, mai spunea Gh.F.Ciauşanu.
Conform tradițiilor străvechi, descântecul este, de fapt, un leac menit să vindece o persoană, fie de o „vrajă”, de un blestem sau de o boală.
Ca să aibă puteri, descântecul trebuie rostit de o persoană cu har. O superstiție spune că nu e bine ca descântecul să fie învățat pe de rost, scris sau să fie dat mai departe pe foaie.