Sfânta Cuvioasă Parascheva este prăznuită în fiecare an pe 14 octombrie, iar pentru credincioșii ortodocși din România sărbătoarea este strâns legată de marele pelerinaj de la Iași. Dincolo de semnificația religioasă, ziua ocupă însă un loc aparte și în calendarul popular românesc. În lumea satului tradițional, 14 octombrie marca un moment important al toamnei, când gospodarii începeau pregătirile serioase pentru iarnă, iar ciobanii își pregăteau turmele pentru sezonul rece.
De-a lungul timpului, sărbătoarea creștină s-a împletit cu numeroase credințe și practici populare. Se aprindeau focuri în gospodării, se organizau târguri, se făceau pomeni pentru cei morți, iar comportamentul oilor era urmărit pentru a afla cum urma să fie iarna.
Multe dintre aceste practici sunt tradiții și superstiții populare și nu trebuie confundate cu învățătura Bisericii.
În calendarul popular, 14 octombrie reprezenta un prag important între anotimpuri. Institutul Național al Patrimoniului arată că sărbătoarea este cunoscută și sub numele de „Sfârșitul Verii lui Mioi”, marcând finalul unei perioade de aproximativ 15 zile de toamnă însorită.
Pentru comunitățile tradiționale, apropierea iernii presupunea o schimbare importantă a activităților. În această perioadă se intensificau pregătirile pentru coborârea oilor către locurile de iernat, se deschideau țarinile pentru pășunatul în comun și începeau negocierile cu ciobanii pentru noul sezon pastoral.
Muzeul Național al Țăranului Român consemnează, de asemenea, că în ziua Sfintei Parascheva se organizau iarmaroace, iar oamenii începeau pregătirile pentru iarnă.
În unele relatări despre obiceiurile vechi apare și tradiția potrivit căreia gospodarii profitau de târgurile perioadei pentru a-și cumpăra cojoace și pături, necesare în lunile reci.
Unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri păstrate în descrierile etnografice este aprinderea focurilor.
Potrivit Muzeului de Artă Populară Constanța, în comunitățile rurale se făceau focuri în curți, cărora credința populară le atribuia rolul de a alunga spiritele și de a purifica gospodăria.
Obiceiul trebuie privit în contextul vechilor credințe populare asociate momentelor de trecere dintre anotimpuri. În lumea tradițională, focului îi erau atribuite frecvent funcții simbolice de protecție și purificare.
Aprinderea focurilor nu reprezintă însă o practică prescrisă de Biserica Ortodoxă, ci aparține patrimoniului de credințe și obiceiuri populare asociate sărbătorii.
Ziua Sfintei Parascheva era și un moment în care oamenii încercau să prevadă vremea din lunile următoare. Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri era legat de comportamentul oilor.
Ciobanii observau felul în care acestea stăteau în turmă. Dacă oile erau strânse unele lângă altele, credința populară spunea că urma o iarnă grea. Dacă animalele stăteau răsfirate, oamenii se așteptau la o iarnă mai blândă.
Exista și o altă credință meteorologică: dacă până la Sfânta Parascheva nu ploua, iarna urma să se instaleze curând. Aceste observații nu reprezintă metode științifice de prognoză meteorologică, ci fac parte din calendarul popular și din experiența transmisă între generațiile comunităților pastorale.
Sărbătoarea avea o importanță deosebită pentru păstori. În această perioadă se pregăteau turmele pentru iernat, iar proprietarii de oi începeau să tocmească ciobani pentru următorul sezon pastoral.
O altă credință consemnată de Muzeul Național al Țăranului Român spunea că ciobanii nu trebuiau să cioplească nimic în această zi, pentru ca mieii care urmau să se nască să nu fie tărcați.
Dincolo de superstiție, toate aceste obiceiuri arată importanța datei de 14 octombrie în organizarea vieții pastorale tradiționale.
Sfânta Parascheva era și o zi dedicată pomenirii celor trecuți la cele veșnice. Institutul Național al Patrimoniului menționează organizarea de praznice pentru sufletele morților, iar în tradiția populară se împărțeau diferite alimente, iar Muzeul de Artă Populară Constanța consemnează obiceiul pomenilor, inclusiv împărțirea mustului nou.
Existau însă și numeroase credințe legate de alimentele care nu trebuiau consumate sau împărțite. Unele comunități evitau nucile, castraveții, pepenele roșu și anumite fructe. Aceste interdicții aparțin tradiției populare și nu constituie reguli alimentare impuse de Biserică.
În cultura populară, Sfânta Parascheva a fost asociată și cu Sfânta Vineri, figură considerată protectoare a ocupațiilor feminine.
Institutul Național al Patrimoniului amintește legătura cu torsul, țesutul și cusutul. Tocmai de aceea, în numeroase comunități, femeile evitau în această zi muncile gospodărești.
Muzeul de Artă Populară Constanța consemnează credința potrivit căreia pe 14 octombrie nu se spăla, nu se călca, nu se cosea și nu se mătura.
Și aceste interdicții trebuie înțelese ca elemente ale culturii populare. În plan religios, accentul sărbătorii este pus pe rugăciune, participarea la slujbă și cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva.
Sfânta Cuvioasă Parascheva este considerată ocrotitoarea Moldovei, iar moaștele sale se află la Iași. În fiecare an, în apropierea zilei de 14 octombrie, orașul devine centrul unuia dintre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din România.
Credincioșii vin să se roage și să îi mulțumească Sfintei, iar tradiția pelerinajului este mult mai mult decât un obicei popular.
În jurul sărbătorii s-a format însă, de-a lungul secolelor, și un bogat patrimoniu de credințe rurale. Pentru oamenii satului, 14 octombrie era atât o zi sfântă, cât și un reper al calendarului agrar și pastoral.
Se pregăteau turmele pentru iernat, se organizau târguri, se făceau tocmeli pentru noul sezon, iar gospodarii își procurau lucrurile necesare pentru frig. Focurile aprinse în curți aveau, în credința populară, rolul de a purifica gospodăria și de a ține spiritele rele la distanță, iar comportamentul oilor era interpretat ca un semn despre iarna care urma.
Sursă foto: Shutterstock