Reflexul de apucare a mâinii, cunoscut și sub denumirea de Palmar Grasp reflex, este unul dintre reflexele primitive fundamentale pentru dezvoltarea timpurie a copilului. Acesta se formează încă din perioada intrauterină și este prezent la naștere, având un rol esențial în primele luni de viață. În mod normal, reflexul ar trebui să se integreze până în jurul vârstei de șase luni, odată ce copilul dezvoltă abilitatea de a prinde obiecte în mod voluntar.
La sugar, reflexul de apucare permite prinderea obiectelor, dar contribuie și la mișcările motorii orale, precum suptul și aducerea hranei la gură. Printre funcțiile sale se numără:
Dacă reflexul de apucare persistă după vârsta de șase luni, copilul poate întâmpina dificultăți semnificative în mai multe domenii ale dezvoltării:
Copiii cu reflex de apucare persistent pot avea o prindere a creionului prea ușoară sau prea strânsă, pot scoate limba în timpul scrisului și pot avea dificultăți în exprimarea gândurilor pe hârtie.
Detectarea și integrarea reflexelor primitive rămase neintegrate sunt esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Terapia specifică poate ajuta la corectarea prinderii, a coordonării și a abilităților de scris, prevenind astfel dificultăți școlare și sociale pe termen lung.
Pentru părinți și educatori, înțelegerea impactului reflexului de apucare asupra dezvoltării motorii și cognitive poate face diferența între o copilărie frustrantă și una în care copilul dobândește treptat independența și încrederea în propriile abilități.
Sursă foto – wirestock / Envato