O familie aflată în vacanță pe o insulă din Pacificul de Sud a descoperit, fără să vrea, o lecție importantă despre copilărie și creativitate. După un drum lung, părinții și-au dat seama că au uitat acasă setul clasic de jucării pentru plajă – găletușe și lopățele. În loc să se supere, fiul lor de trei ani și-a transformat lipsa într-o oportunitate: a construit castele din scoici, a folosit tubul de snorkel pe post de lopată, a inventat jocuri cu nuci de cocos, frunze și crabi.
„M-am simțit ca un părinte nepregătit”, recunoaște mama. „Dar copilul nostru ne-a arătat că nu are nevoie de obiecte ca să se distreze. Imaginația lui a fost suficientă.”
Experiența familiei nu este una izolată. În Germania, un proiect educațional intitulat „Der Spielzeugfreie Kindergarten” a eliminat jucăriile din grădinițe timp de trei luni. După o perioadă de adaptare, copiii au început să își creeze propriile jocuri cu scaune, pături și obiecte banale. Rezultatul? Creativitate crescută, capacitate mai bună de concentrare și relații sociale mai solide.
Profesorul Kathy Sylva, de la Universitatea Oxford, a studiat peste 3.000 de copii și a concluzionat că cei care au mai puține jucării, dar mai mult timp cu părinții, ajung să se dezvolte mai armonios decât cei crescuți în medii pline de obiecte.
Specialiștii avertizează că abundența de jucării poate să îi copleșească pe cei mici. În loc să intre în etapa de „joacă adevărată”, unde imaginația și creativitatea înfloresc, copiii rămân blocați în faza de explorare rapidă a fiecărui obiect, fără să aprofundeze.
„Mai puține jucării înseamnă mai mult timp de joacă”, spune psihoterapeutul Claire Lerner. „Copiii nu se simt copleșiți, învață să aprecieze ce au și își dezvoltă imaginația.”
Sursă foto – YouraPechkin / Envato