Disgeuzia

[alterarea gustului, modificarea gustului, schimbarea gustului, gust prost]

Descriere

Disgeuzia reprezintă o modificare a gustului alimentelor (de ex. gust metalic sau de medicament). Este diferită de hipogeuzie (reducere a intensităţii gustului perceput) sau de ageuzie (lipsa totală a gustului).

Pacienţii cu disgeuzie pot evita anumite alimente, pot manifesta o scădere a apetitului şi scad în greutate.

Cauze posibile

Disgeuzia poate apărea ca urmare a gingivitei (inflamaţia gingiilor) şi din cauza altor afecţiuni, inclusiv depresie şi convulsii.

Afecţiunile mugurilor gustativi de la nivelul limbii, a nervilor gustativi sau afecţiuni care interferă cu prelucrarea informaţiei de către creier pot determina alterarea gustului.

De asemenea gustul este frecvent afectat atunci când apare o afectare a mirosului.

Odată cu înaintarea în vârstă apare o depreciere a gustului datorită scăderii în timp a numărului de muguri gustativi.

Cauze:
Fumatul;
Igiena orală precară;
• Infecţiile respiratorii (răceli, sinuzite, faringite);
• Faringita streptococică;
• Parotidita (infecţia glandei parotide);
Gingivita;
• Gripa;
Gura uscată (datorită anumitor medicamente, sindromului Sjogren  sau afecţiunilor glandelor salivare);
• Intervenţiile chirurgicale ale capului şi gâtului determină de obicei o alterare temporară a gustului. Chirurgia la nivelul palatului dur (“cerul gurii”), limbii sau faringelui pot determina pierderea definitivă a gustului.
• Deficitul de vitamină B12 sau zinc;
• Afecţiuni digestive: boala de reflux gastroesofagian datorită acidului gastric care regurgitează la nivelul cavităţii bucale determină un gust metalic sau acid; esofagita, gastroenterita, ulcerul gastro-duodenal;
• Boala Cushing;
Cancerul prin invadarea cavităţii bucale poate altera gustul. Cancerul poate produce deficite de cupru, nichel, vitamina A, niacină (vitamină B3) şi zinc care de asemenea conduc la alterarea gustului;
• Chimioterapia prin distrugerea celulelor din mugurii gustativi. Alterarea gustului în acest caz poate prezenta forme variate, dar mai frecvente sunt: gust metalic, creşterea intensităţii gustului amar şi reducerea intensităţii gustului dulce. Chimioterapicele asociate cel mai frecvent cu disgeuzia sunt: metotrexat, carboplatin, vincristină, cisplatin, doxorubicină, ciclofosfamidă, fluorouracil, levamisol.
Diabetul;
• Hipotiroidismul;
Insuficienţa renală sau hepatică;
• Traumatismele craniene;
• Tumorile craniene sau alte tumori care afectează sau distrug zona nasului, gurii, gâtului sau partea creierului care este responsabilă de simţul gustului;
• Polipoza nazală;
• Paralizia Bell (paralizia nervului facial care controlează musculatura feţei);
• Scleroza multiplă;
• Radioterapia la nivelul capului, gâtului sau toracelui. Mugurii gustativi sunt foarte sensibili la radioterapie şi poate apărea disgeuzia în primele săptămâni de radioterapie. În plus, aceasta scade secreţia de salivă ceea ce duce de asemenea la modificarea gustului;
• Anumite medicamente cum ar fi: antibiotice, anticonvulsivante, antidepresive, diuretice, medicamente folosite în tratamentul artritei sau a afecţiunilor tiroidiene.

Trebuie sa mergi urgent la doctor dacă

Disgeuzia este însoţită de unul din următoarele simptome:
• Dificultăţi respiratorii;
• Febră mare (mai mult de 39°C);
• Pierdere în greutate;
• Alterarea altor simţuri cum ar fi văzul, auzul sau mirosul.

CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. Informatia prezentata poate include inacurateti de ordin tehnic sau erori de tastat. Informatiile acestui site va sunt oferite cu buna credinta, din surse apreciate ca fiind de incredere.

Damian Raluca Oana
Totul a început pe la vârsta de 13 ani când m-am hotărât să devin medic şi nu orice fel de medic, ci neurochirurg. Am avut întotdeauna susţinerea părinţilor mei şi a surorii mele şi astfel am reuşit să iau examenul la facultatea de Medicină Generală în Bucureşti. Tatăl meu mi-a spus ...
citește mai mult
Vezi Semne și simptome în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Testarea genetică în tratamentul personalizat al cancerului