Vaccin antipertussis – despre pertussis (tuse convulsivă), diagnostic, contraindicaţii şi precauţii la vaccinare

Pertussis, sau tusea convulsiva, este o boala infectioasa acuta cauzata de bacteria Bordetella pertussis. Epidemiile de pertussis au fost descrise pentru prima data in secolul 16, iar microorganismul a fost izolat in 1906. In secolul 20, pertussis a fost una din cele mai raspandite boli ale copilariei si o cauza majora a mortalitatii infantile in Statele Unite.

Bordetella pertussis (caracteristici, complicatii)

Bordetella pertussis

B. pertussis este un bacil mic, aerob, gram-negativ. Este dificil si necesita medii speciale pentru izolare. B. pertussis produce multiple produse antigene si active biologic, inclusiv toxina pertussis, hemaglutinina filamentoasa, aglutinogene, adenilat ciclaza, pertactina si citotoxina traheala.

Aceste produse sunt responsabile pentru caracteristicile clinice ale bolii pertussis, iar un raspuns imun la una sau mai multe dintre acestea produce imunitate in urma infectiei. Imunitatea in urma infectiei cu B. pertussis nu este permanenta.

Patogeneza

Pertussis este mai intai de toate o boala mediata de toxina. Bacteriile se ataseaza pe cilii celulelor de la nivelul epiteliului respirator, produc toxine care paralizeaza cilii, si cauzeaza inflamarea tractului respirator, care interfereaza cu curatarea secretiilor pulmonare. Antigenele pertussis permit microorganismului sa evadeze din sistemul de aparare al gazdei, unde are loc limfocitoza dar chemotaxia este impiedicata. Pana de curand se credea ca B. pertussis nu invadeaza tesuturile. Cu toate acestea, studiile recente au aratat ca bacteriile sunt prezente in macrofagele alveolare.

Caracteristici clinice
Perioada de incubatie este de obicei de 7-10 zile, cu limita de 4-21 zile si rar poate dura si pana la 42 de zile. Parcursul clinic al bolii este impartit in trei faze.

Prima faza, faza catarala, este caracterizata prin debutul insidios al rinoreei, stranut, febra usoara si uneori tuse usoara, similare unei raceli obisnuite. Tusea devine gradual mai severa, iar dupa 1-2 saptamani incepe a doua faza, paroxistica. De obicei, febra este usoara pe toata durata bolii.

De obicei, in timpul fazei paroxistice se suspecteaza diagnosticul. In mod caracteristic, pacientul are crize, sau paroxisme de secvente numeroase, rapide de tuse, datorate aparent dificultatii de expectorare a mucusului gros din ramificatiile traheo-bronhiale.

La finalul paroxismului, efortul lung de inspiratie este de obicei insotit de o convulsie caracteristica de sonoritate ridicata. In timpul unui astfel de atac, pacientul poate deveni cianotic (se albastreste). Copii si nou nascutii in special sunt foarte bolnavi si extenuati. De obicei episodul este urmat de varsaturi si oboseala. Intre atacuri persoana nu pare bolnava.

Atacurile paroxistice apare mai frecvent noaptea, cu o medie de 15 atacuri in 24 de ore. In timpul primelor 2 saptamani din aceasta faza, atacurile cresc in frecventa, raman la acelasi nivel timp de 2-3 saptamani, iar apoi scad gradual. Faza paroxistica dureaza, de obicei, 1-6 saptamani, dar poate persista pana la 10 saptamani. Este posibil ca nou nascutii cu varsta sub 6 luni sa nu prezinte convulsie, dar au episoade paroxistice de tuse.

In faza de convalescenta, vindecarea este graduala. Tusea devine mai putin paroxistica si dispare in 2-3 saptamani. Cu toate acestea, paroxismele reapar adeseori cu infectii respiratorii timp de mai multe luni dupa debutul pertussis. 

Adolescentii, adultii si copiii partial protejati prin vaccin se pot infecta cu B. pertussis, dar pot avea forme mai usoare decat nou nascutii si copiii mici. Infectia pertussis la aceste persoane poate fi asimptomatica, sau se poate prezenta ca o afectiune cu tuse usoara pana la pertussis clasic cu tuse persistenta (i.e. care dureaza mai mult de 7 zile). Convulsia la inspiratie nu este frecventa.

Chiar daca boala poate fi mai usoara la persoanele mai in varsta, cei care sunt infectati pot transmite boala la alte persoane, inclusiv la nou nascutii neimunizati sau imunizati incomplet. Persoanele mai in varsta constituie adeseori primul caz de pertussis intr-o familie cu cazuri multiple de pertussis si reprezinta, de multe ori, sursa de infectie pentru copii.

Complicatii
Cea mai frecventa complicatie si cauza a numeroase decese asociate cu pertussis este pneumonia bacteriana secundara. Nou nascutii sunt expusi celui mai ridicat risc de complicatii asociate cu pertussis. Datele din 1997-2000 arata ca pneumonia a aparut la 5,2% din toate cazurile de pertussis raportate si la 11,8% din nou-nascutii cu varsta sub 6 luni.

Complicatii neurologice, cum ar fi convulsiile si encefalopatia (o tulburare difuza a creierului) pot aparea ca rezultat al hipoxiei (reducerea aportului de oxigen) cauzate de tuse, sau, posibil, din cauza toxinei. Complicatiile neurologice ale pertussis sunt mult mai frecvente la nou nascuti. Alte complicatii mai putin grave ale pertussis includ otita medie, anorexia si deshidratarea.

Complicatiile care rezulta din presiunea exercitata de paroxismele severe includ pneumotorax, epistaxis, hematom subdural, hernii si prolaps rectal.

In perioada 2004-2006 la CDC s-au raportat in total 82 de decese cauzate de pertussis. Din acestea, 69 (84%) erau copii cu varsta de 3 luni sau mai mici.

Si adolescentii si adultii pot dezvolta complicatii la pertussis, cum ar fi tulburari ale somnului, incontinenta urinara, pneumonie si fractura de coaste.