Vaccin antihepatic A – despre Hepatita A, diagnostic, contraindicaţii şi precauţii la vaccinare

In general, primele descrieri ale hepatitei (icter epidemic) sunt atribuite lui Hipocrat. Epidemiile de icter, probabil hepatita A, au fost raportate in secolele 17 si 18, mai ales in asociere cu campaniile militare. Hepatita A (denumita anterior hepatita infectioasa) a fost mai intai diferentiata epidemiologic de hepatita B, care are o perioada de incubatie lunga, in anii '40. Dezvoltarea testelor serologice a permis diagnosticul definitiv al hepatitei B. In anii '70, identificarea virusului si dezvoltarea testelor serologice a contribuit la diferentierea hepatitei A de alte tipuri de hepatite non-B.
31.10.2013

Virusul hepatitei A

Hepatita A este cauzata de infectia cu HAV, un virus ARN lipsit de invelis care este clasificat ca picornavirus. A fost izolat pentru prima ora in 1979. Omul este singura gazda naturala, desi in conditii de laborator au fost infectate cateva primate non-umane.
In functie de conditii, HAV poate fi stabil in mediul inconjurator timp de luni de zile. Virusul este relativ stabil la niveluri scazute de pH si temperaturi moderate, dar poate fi inactiv la temperaturi ridicate (185°F [85°C] sau mai mult), formalina, si clor.

Patogeneza
HAV este dobandit prin cavitatea bucala (transmiterea se face fecal-oral) si se replicheaza in ficat. Dupa 10-12 zile, virusul este prezent in sange si este excretat prin sistemul biliar in fecale. Titrurile de varf apar la 2 saptamani dupa instalarea bolii. Desi virusul este prezent in ser, concentratia sa este de cateva ori mai redusa decat in fecale. Excretia virusului incepe sa scada la instalarea bolii clinice, si scade semnificativ la 7-10 zile dupa instalarea simptomelor. Majoritatea persoanelor infectate nu mai excreta virusul in fecale in a treia saptamana de boala. Copiii pot excreta virusul o perioada mai indelungata decat adultii.

Cel mai nou articol Video:
Platou de post rapid de făcut și foarte sănătos
Recomandări: