West Nile, boala transmisă de țânțari: simptome, diagnostic și tratament

  • Publicat:
West Nile, boala transmisă de țânțari: simptome, diagnostic și tratament
Foto: 123rf.com

West Nile este un tip de virus răspândit de ţânţari. De multe ori, oamenii trăiesc cu infecţia, dar nu ştiu că o au. În cazuri rare, West Nile conduce la o boală severă care afectează creierul sau măduva spinării. Cei afectaţi pot avea convulsii sau pierderi de memorie. Persoanele cu vârste de peste 50 de ani prezintă cel mai mare risc.

Transmiterea virusului West Nile

Uneori, ţânţarii transmit virusul şi altor animale, cum ar fi caii. Cu toate astea, nu puteţi obţine virusul de la un animal infectat sau dacă intraţi în contact cu o persoană care a dobândit afecţiunea.

Boala se poate răspândi printr-un transplant de organe sau o transfuzie de sânge. Unele dovezi sugerează că West Nile se poate transmite de la o mamă la copilul ei în timpul sarcinii, la naştere sau prin laptele matern.

Simptomele infectării cu virusul West Nile

În general, 80 de persoane din 100 care au West Nile nu prezintă simptome. Acestea pot debuta în primele 15 zile din momentul în care au fost muşcate de ţânţar.

Simptomele uşoare pot include:

  • febră
  • cefalee
  • senzaţie de oboseală
  • lipsa poftei de mâncare
  • dureri în tot corpul
  • erupţie cutanată, de obicei pe piept
  • umflarea ganglionilor limfatici

Cum se pune diagnosticul pentru West Nile

Persoanele care dobândesc forma uşoară a bolii au febră timp de 5 zile, se luptă cu durerile de cap în jur de 10 zile şi resimt o stare permanentă de oboseală mai mult de o lună.

În general, un om din 150 poate dezvolta o formă gravă a bolii. Aceasta poate duce la umflarea creierului (encefalita), a măduvei spinării (mielita) sau a ţesuturilor din jurul creierului şi măduvei spinării (meningită).

Se manifestă prin: cefalee severă, febră mare, stare de confuzie, convulsii, slăbiciune musculară sau paralizie şi comă.

Dacă experimentaţi astfel de simptome, e necesar să ajungeţi imediat la medic şi să faceţi analize de sânge. Anticorpii pot arăta dacă aţi fost infectat cu West Nile. În rest, puteţi efectua şi alte teste, cum ar fi:

  • O puncţie lombară pentru a căuta anticorpi sau alte semne ale virusului în fluidul care înconjoară creierul şi măduva spinării.
  • O scanare IRM (fotografiere a creierului). Aceasta este făcută pentru a afla dacă aveţi encefalită.

Cum se tratează afecţiunea

Din păcate, nu există tratament pentru West Nile. De aceea, organismul trebuie să lupte împotriva infecţiei pe cont propriu. Dacă aveţi o formă uşoară a bolii, vă puteţi recupera acasă. Asiguraţi-vă însă că beţi suficiente lichide şi vă odihniţi suficient. Diagnosticul şi ajutorul medicului nu trebuie însă să lipsească.

Dacă reprezentaţi un caz sever de West Nile, simptomele pot dura săptămâni sau luni, mai ales dacă infecţia s-a răspândit la creier, iar internarea într-un spital este absolut necesară. Acolo puteţi obţine ajutor pentru prevenirea altor boli, cum ar fi pneumonia, pentru că vi se vor administra perfuzii şi veţi fi conectat la aparate de susţinere şi monitorizare.

Prevenirea infecției cu West Nile

  1. Utilizaţi un spray care vă poate proteja de insecte atunci când vă aflaţi în aer liber, la sfârşitul primăverii, vara şi la începutul toamnei.
  2. Purtaţi cămăşi şi pantaloni cu mânecă lungă, dacă ştiţi că veţi fi în zone cu ţânţari.
  3. Nu lăsaţi recipientele de apă deschise.
  4. Dacă vă aflaţi într-o zonă unde ţânţarii îşi fac simţită prezenţa, staţi în casă în zori şi seara, când insectele sunt active.

Nu există un vaccin pentru a preveni infecția cu virusul West Nile la oameni, dar cercetătorii lucrează pentru a dezvolta unul.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Simona TUDORACHE
Simona Tudorache este jurnalist şi redactor al site-ului "Ce se întâmplă, doctore?", având în portofoliu articole şi interviuri cu medici, nutriţionişti şi specialişti în activitate fizică. De asemenea, Simona Tudorache este preocupată şi de zona de lifestyle sănătos, intervievând vedete ...
citește mai mult
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”