Utilizarea medicamentelor din clasa GLP-1 în scăderea ponderală: indicații, limite și context medical

Obezitatea, o patologie complexă

Obezitatea este recunoscută ca boală cronică multifactorială, determinată de interacțiuni între factori genetici, metabolici, psihologici, comportamentali și de mediu. Reducerea problemei exclusiv la aportul caloric sau la voință individuală simplifică excesiv o patologie complexă.

În acest context, tratamentele farmacologice reprezintă un instrument terapeutic valid, dar doar ca parte a unei abordări integrate, care poate include consiliere nutrițională, suport psihologic, intervenții comportamentale și, în cazuri selectate, chirurgie bariatrică.

„Scăderea ponderală sănătoasă presupune timp, monitorizare și adaptarea intervenției la particularitățile fiecărui pacient. Orice tratament trebuie integrat într-un plan medical coerent, nu utilizat ca soluție izolată” – Dr. Viorel Dejeu, medic primar chirurg, specializat în tratamentul obezității și bolilor metabolice.

Recomandări

Ozempic ar putea reduce riscul de epilepsie? Ce spun ultimele studii despre medicamentele GLP-1

Alimente care au același efect ca injecțiile pentru slăbit, dacă le consumi împreună

Intervențiile moderne în tratamentul obezității se bazează tot mai mult pe înțelegerea mecanismelor hormonale care reglează apetitul și metabolismul. Unul dintre aceste mecanisme implică hormonul GLP-1, cu rol important în controlul glicemiei și al sațietății. Pornind de la acest principiu fiziologic au fost dezvoltate terapii precum semaglutida, utilizate astăzi atât în diabetul de tip 2, cât și în managementul obezității. Extinderea utilizării lor în afara indicațiilor strict medicale a generat însă o serie de discuții privind criteriile de prescriere, monitorizarea pacienților și așteptările legate de rezultate.

„Observăm o creștere a solicitărilor pentru aceste tratamente, inclusiv din partea persoanelor fără indicație metabolică clară. De luat în considerare este faptul că decizia terapeutică trebuie să fie fundamentată medical și integrată într-un plan complex de management al greutății”, explică Dr. Viorel Dejeu.

Citește și: Poți deveni „dependent” de medicamentele GLP‑1?

Mecanism de acțiune și indicații terapeutice

Semaglutida este un agonist al receptorului GLP-1 (glucagon-like peptide-1), hormon implicat în reglarea glicemiei și a apetitului. Prin stimularea secreției de insulină dependentă de glucoză, inhibarea secreției de glucagon și întârzierea golirii gastrice, medicamentul ajută la un control metabolic mai bun și la reducerea aportului alimentar prin creșterea senzației de sațietate.

Scăderea în greutate nu reprezintă doar un efect „cosmetic”, ci rezultatul unor mecanisme hormonale și metabolice bine definite. În indicațiile aprobate, tratamentul este destinat pacienților cu obezitate (IMC ≥30) sau supraponderalitate (IMC ≥27) asociată cu comorbidități precum diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arterială sau dislipidemie.

„Vorbim despre un tratament metabolic care necesită evaluare clinică, stabilirea indicației corecte și monitorizare atentă. Nu este o soluție universală și nu ar trebui utilizată în absența unei evaluări medicale complete”, subliniază Dr. Dejeu.

Eficiență și limitări ale medicamentelor din clasa GLP-1

Pierderea în greutate nu este niciodată un proces instantaneu și orice tratament medical trebuie privit ca un sprijin, nu ca o soluție de sine stătătoare. Totuși, tratamentul nu este lipsit de efecte adverse. Cele mai frecvente reacții sunt de natură gastrointestinală (greață, vărsături, diaree, constipație), iar în unele cazuri pot apărea oboseală accentuată sau pierdere de masă musculară.

Un alt aspect important este menținerea rezultatelor după întreruperea tratamentului, întrucât în absența unor intervenții nutriționale și comportamentale consistente, o parte dintre pacienți pot recâștiga kilogramele pierdute.

„Medicația poate facilita scăderea în greutate, dar nu înlocuiește intervenția asupra obiceiurilor alimentare, nivelului de activitate fizică și relației cu propriul corp. Fără aceste componente, rezultatele sunt dificil de menținut pe termen lung”, explică domnul doctor.

Cum a ajuns slăbitul rapid o normă socială

Popularitatea explozivă a injecțiilor GLP-1 nu poate fi înțeleasă doar prin prisma obezității sau a progreselor medicale. Ea reflectă, mai degrabă, o schimbare de mentalitate: într-o societate orientată spre rezultate imediate, corpul a devenit un proiect care trebuie „optimizat” rapid, iar orice abatere de la standardele estetice dominante este percepută ca o problemă ce necesită rezolvare urgentă.

Slăbitul nu mai este asociat cu ideea de proces, echilibru sau îngrijire a sănătății pe termen lung. A devenit o cerință socială implicită, alimentată de comparații constante, imagini idealizate și mesaje care sugerează că transformarea trebuie să fie vizibilă, rapidă și fără efort. În acest context, răbdarea este văzută ca eșec, iar lentoarea firească a corpului este tratată ca o greșeală.

„În multe cazuri, dorința de a slăbi nu este legată de sănătate, ci de rușine, presiune socială și frică de respingere. Când medicina este folosită pentru a calma aceste tensiuni, riscurile cresc”, explică Dr. Viorel Dejeu.

Această presiune constantă mută discuția despre greutate din zona medicală în cea morală: a slăbi devine o dovadă de disciplină și valoare personală, iar a nu slăbi este perceput ca lipsă de voință. În acest cadru, soluțiile rapide capătă o atractivitate uriașă, pentru că promit pe lângă schimbarea corpului și eliberarea de judecată, rușine și excludere. Injecțiile de tip Ozempic sau Mounjarocs ajung astfel să fie investite cu un rol care depășește cu mult scopul lor medical. Ele devin un răspuns la anxietățile sociale legate de corp, acceptare și apartenență. Problema nu este existența acestor tratamente, ci faptul că sunt chemate să rezolve ceva ce nu ține exclusiv de biologie, ci de relația noastră cu propriul corp și cu privirea celorlalți.

„Slăbitul sănătos nu se întâmplă repede și nu se întâmplă fără înțelegerea corpului. Orice scurtătură care ignoră asta va avea un cost”, concluzionează Dr. Viorel Dejeu.

Foto: shutterstock