Sindromul antifosfolipidic: cum este afectată sarcina și ce soluții există – explicații de la Dr. Andreas Vythoulkas

Sindromul antifosfolipidic, cunoscut și sub denumirea de sindromul Hughes sau „sindromul sângelui lipicios”, este o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar produce în mod greșit anumiți anticorpi care cresc riscul de formare a cheagurilor de sânge. Acest fenomen determină de asemenea un risc mai crescut de pierdere a sarcinii sau de naștere prematură, atunci când nu se urmează un tratament adecvat.

Ne oferă mai multe informații pe această temă dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.

Cine trebuie să se testeze: profilul femeii cu sindrom antifosfolipic

CSID: Cât de frecvent este sindromul antifosfolipidic și ce impact are acesta asupra fertilității?

Dr. Andreas Vythoulkas: Această problemă afectează aproximativ 1% din populație, dar femeile sunt mai predispuse, în special cele tinere, aflate la vârstă reproductivă. Sindromul antifosfolipidic poate fi primar sau asociat cu alte boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă.

Recomandări

(P) Auz clar, urechi sănătoase: ce trebuie să știi despre igiena corectă

(P) Tumori spinale: ce sunt, tipuri și opțiuni de tratament

Cât privește legătura dintre fertilitate și sindromul antifosfolipidic, trebuie reținut un lucru important, și anume: nu fertilitatea are de suferit, ci sarcina, mai precis menținerea acesteia. Din acest motiv, femeile care au în antecedente mai multe avorturi spontane sau complicații care au dus la pierderea sarcinii trebuie să fie testate pentru acest sindrom și, dacă se confirmă că aceasta este cauza, tratamentul să fie început cât mai devreme posibil în timpul sarcinii.

CSID: Ce presupune testarea, stabilirea diagnosticului de sindrom antifosfiolipic?

Dr. Andreas Vythoulkas: Se fac cel puțin două teste de sânge, la un interval de 3 luni, pentru depistarea și evaluarea cantitativă a acestor autoanticorpi: anticoagulantul lupic, anticorpii anticardiolipină și anticorpii anti-beta-2-glicoproteină.

Acest profil de anticorpi antifosfolipidici trebuie făcut mai ales dacă în istoricul medical există avorturi recurente, pierderi tardive de sarcină, preeclampsie sau tromboză.

Ce riscă gravidele care nu urmează tratament pentru sindromul antifosfolipidc

CSID: Cum poate o femeie cu acest sindrom să ducă la termen sarcina, cu un bebeluș sănătos, fără să își pună în pericol propria viață?

Dr. Andreas Vythoulkas: Deși femeile cu sindrom antifosfolipidic au o probabilitate mai mare de a dezvolta complicații în sarcină decât cele din populația generală, tratamentele actuale sunt extrem de eficiente în gestionarea sau prevenirea eventualelor complicații ce pot afecta sănătatea gravidei și a fătului, cu condiția să fie inițiate în timp util. Mai mult decât atât, se recomandă ca femeia să meargă la consultație de specialitate chiar înainte de a încerca să rămână însărcinată, astfel încât dacă descoperă această problemă să fie luată în evidența unui medic cu experiență în gestionarea sarcinilor cu risc ridicat și instituirea tratamentelor specifice.

CSID: Ce riscă femeile care nu fac acest lucru și nu urmează un tratament când rămân însărcinate?

Dr. Andreas Vythoulkas: Consecințele pot fi dramatice. Vorbim de un risc crescut de avort spontan care poate apărea fie în primele săptămâni de sarcină, fie mult mai târziu, chiar aproape de naștere, când copilul este mare, complet dezvoltat. De asemenea, există riscul de naștere înainte de termen (naștere prematură) ca rezultat al preeclampsiei, eclampsiei ori al insuficienței placentare.

O altă problemă poate fi restricția de creștere intrauterină – altfel spus, copilul se naște cu o greutate mult mai mică decât în mod normal.

Gravida este și ea expusă unor riscuri majore, inclusiv după naștere, până la aproximativ 6 săptămâni post-partum, dacă nu urmează tratament – poate să dezvolte cheaguri ce ajung în inimă, plămâni, creier, având un impact fatal în lipsa unei intervenții medicale rapide.

Ce tratament trebuie urmat pentru prevenirea complicațiilor sindromului antifosfolipic

CSID: Cum se tratează sindromul antifosfolipidic, ce recomandări aveți pentru gravidele care au această afecțiune?

Dr. Andreas Vythoulkas: Tratamentul standard pentru pacientele gravide cu sindrom antifosfolipic constă, în funcție de situația fiecărei paciente, de istoricul medical, în administrarea de aspirină și/sau heparină pentru prevenirea apariției cheagurilor de sânge, dar și dizolvarea celor existente. În timpul sarcinii, aceste medicamente pot fi administrate de la concepție până la 6 săptămâni după naștere.

În cazuri speciale, când aceste tratamente nu dau rezultate și există în continuare pierderi de sarcină, pot fi prescrise și alte tipuri de medicamente de tip antiinflamator.

De asemenea, e foarte important să fie făcute anumite modificări în stilul de viață: se va renunța în mod obligatoriu la fumat, consumul de alcool trebuie limitat drastic, de preferat chiar eliminat, se va adopta o alimentație echilibrată și mișcarea trebuie să devină o rutină zilnică.

Nu în ultimul rând, aș vrea să subliniez importanța monitorizării regulate a sarcinii prin ecografii, teste de sânge și măsurarea tensiunii arteriale pentru depistarea semnelor de preeclampsie.

Cu ajutorul unei echipe medicale experimentate, o femeie poate duce la bun sfârșit sarcina chiar dacă este diagnosticată cu sindrom antifosfolipidic. Așa că nu ignorați importanța controalelor medicale și asigurați-vă că respectați întocmai tratamentul recomandat de specialist pentru a crește șansele de a vă ține în brațe bebelușul perfect sănătos la finalul celor 9 luni de sarcină.

FOTO: Dr. Andreas Vythoulkas / Facebook.