Insuficiența cardiacă și calitatea vieții

01.03.2021 | Paula Rotaru
Insuficiența cardiacă și calitatea vieții

Cele mai recente statistici privind prevalența insuficienței cardiace în România arată că aproape 5% dintre românii cu vârste peste 35 de ani se confruntă cu insuficiență cardiacă. Însă îmbătrânirea accelerată și subdiagnosticarea acestui sindrom clinic ascund cifre mult mai mari.

Se estimează că aproximativ 1 milion de români au insuficiență cardiacă (IC). Iar șansele de supraviețuire la 10 ani, în lipsa unor programe de prevenție, depistare precoce și monitorizare, sunt de doar 20%.

Majoritatea pacienților au, în general, una sau mai multe afecțiuni asociate sau comorbidități, cele mai frecvente fiind hipertensiunea arterială și fibrilația atrială. Acest lucru contribuie la complexitatea acestor cazuri atât din punctul de vedere al tratamentului, cât și al monitorizării bolii.

Diagnosticul de insuficiență cardiacă poate părea înfricoșător la prima vedere. Pacienții au multe întrebări la care medicul cardiolog trebuie să răspundă pentru ca aceștia să își înțeleagă cât mai bine condiția medicală și modul în care își pot îmbunătăți calitatea vieții.

Insuficiența cardiacă și calitatea vieții – prin calitatea vieții se înțelege bunăstarea fizică, psihică și socială, precum și capacitatea de îndeplinire a sarcinilor obișnuite în rutina de zi cu zi.

Pe măsură ce pacienții cu insuficiență cardiacă sunt mai familiarizați cu simptomele, tratamentul și stilul de viață pe care trebuie să îl adopte, cu atât calitatea vieții lor este mai bună, iar speranța de viață, mai lungă.

Citește aici mai multe despre cauzele, simptomele și tratamentul insuficienței cardiace

Insuficiența cardiacă nu beneficiază de un tratament curativ, însă simptomele pot fi ținute sub control urmând tratamentul recomandat de echipa de medici care gestionează starea de sănătate a pacientului (medic de familie, cardiolog, medic nutriționist, kinetoterapeut etc.) și urmând anumite sfaturi de țin de stilul de viață.

Sprijinul familiei, esențial pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului cu IC

În funcție de stadiul de evoluție a insuficienței cardiace și de alte afecțiuni asociate, prognosticul privind speranța de viață diferă. Astfel, cu cât insuficiența cardiacă este într-un stadiu mai avansat, cu atât simptomele sunt mai dificil de gestionat. Însă micile schimbări în modul de viață și complianța la tratamentul indicat de medic pot face diferența în ceea ce privește calitatea vieții pacientului cu insuficiență cardiacă.

Este normal ca acest diagnostic și pleiada sa de manifestări să producă o sumedenie de stări emoționale precum deznădejde, neîncredere, negare, teamă, nervozitate, anxietate, uneori chiar depresie. De aceea este importantă și colaborarea cu un specialist în sănătate mintală care să sprijine pacientul aflat în această cumpănă.

Totodată, ajutorul familiei este esențial pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului cu insuficiență cardiacă. Membrii familiei trebuie să înțeleagă, la rândul lor, care sunt implicațiile acestei condiții medicale, ce pot face pentru a-l sprijini pe bolnav și cum îl pot încuraja atunci când starea lui emoțională nu este una tocmai pozitivă.

Pacientul cu insuficiență cardiacă trebuie să facă anumite modificări în stilul de viață care pot fi destul de greu de acceptat. Cum ar fi, de exemplu, renunțarea la anumite activități fizice solicitante care se numărau printre plăcerile de dinainte sau care erau necesare la locul de muncă.

Exercițiile care solicită efort fizic intens constituie o provocare, deoarece mulți factori pot limita toleranța la mișcare a pacienților cu insuficiență cardiacă.

Pentru a afla care este cea mai indicată formă de mișcare, pacientul trebuie să colaboreze cu kinetoterapeutul și medicul cardiolog, care împreună vor decide ce exercițiu fizic este mai potrivit și vor elabora un program de reabilitare cardiacă.

De exemplu, un pacient cu boală decompensată trebuie la limiteze la minimum efortul fizic.

Printre semnele decompensării se numără aritmia ventriculară, fibrilația atrială care nu poate fi ținută sub control, bradicardia, hipotensiunea, dispneea, fatigabilitatea de repaus sau înrăutățirea edemului pulmonar.

Insuficiența cardiacă și calitatea vieții – sfaturi pentru pacient

Gesturi aparent banale și facile pot fi cu mult îngreunate de acest diagnostic, așa că este necesară adaptarea stilului de viață la noile condiții, pentru a evita agravarea simptomelor de insuficiență cardiacă, dar și a afecțiunilor preexistente.

Iată câteva sfaturi care pot ajuta la îmbunătățirea calității vieții și, implicit, a răspunsului organismului la tratamentul medicamentos:

  • Medicamentele trebuie luate întocmai cum au fost recomandate de medic;
  • Dieta trebuie să includă alimente sănătoase (fructe și legume proaspete, cereale integrale, carne slabă) și să le excludă sau limiteze pe cele grele, grase, sărate, prăjelile, mezelurile hiperprocesate, dulciurile, sucurile acidulate îndulcite, alcoolul;
  • Greutatea trebuie menținută în limitele normale, pentru a nu pune presiune suplimentară pe inimă;
  • Mișcarea trebuie efectuată zilnic, dar nu în exces (atenție și la ridicatul de obiecte grele, sacoșe de cumpărături de exemplu) și, mai ales, la recomandarea explicită a medicului/kinetoterapeutului;
  • Renunțarea la fumat sau/și la mediul în care sunt fumători (și fumatul pasiv este la fel de periculos);
  • Odihna trebuie să fie literă de lege: 7-8 ore de somn pe noapte sunt obligatorii.

În majoritatea cazurilor, insuficiența cardiacă poate fi ținută sub control cu medicamente, schimbări în stilul de viață și corectarea anumitor afecțiuni cardiace care afectează capacitatea inimii de a se umple sau de a pompa sângele conform necesităților țesuturilor (boală cardiacă ischemică cronică, infarct miocardic, hipertensiune arterială, cardiomiopatie, valvulopatii etc.).

Succesul tratamentului depinde însă în mare parte de voința și implicarea pacientului, a cărui calitate a vieții va fi cu mult îmbunătățită dacă urmează sfaturile specialiștilor și face schimbările necesare în stilul de viață.