Dr. Horațiu Haradja: „O urgență obstetricală se rezolvă în minute, nu în ore”. Ce trebuie să ofere o maternitate sigură

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sănătatea femeii nu ar trebui privită ca o succesiune de probleme medicale tratate separat, ci ca un întreg, în care prevenția, diagnosticul și tratamentul sunt adaptate fiecărei etape a vieții. De la primele consultații ginecologice și planificarea unei sarcini până la menopauză și afecțiunile specifice vârstelor înaintate, accesul la o echipă multidisciplinară poate face diferența în îngrijirea pacientelor. Ce presupune, concret, îngrijirea integrată a femeii, cum alegem o maternitate pregătită să gestioneze urgențele obstetricale și de ce diagnosticul unor afecțiuni precum endometrioza poate întârzia ani întregi am discutat cu Dr. Horațiu Haradja, medic primar obstetrică-ginecologie, cu experiență în chirurgie ginecologică, ginecologie oncologică și medicină materno-fetală.

CSID: Ce înseamnă, concret, îngrijirea integrată a femeii?

Dr. Horațiu Haradja: Înseamnă că pacienta nu mai este cea care leagă singură piesele. În modelul fragmentat, femeia își duce analizele de la un cabinet la altul, repetă istoricul medical la fiecare consultație și ajunge să primească recomandări care uneori se contrazic. Îngrijirea integrată mută această responsabilitate de pe umerii pacientei pe ai echipei medicale.

Concret, asta presupune câteva lucruri. Primul este un dosar medical comun, pe care îl văd toți specialiștii implicați. Al doilea sunt circuite stabilite dinainte între ginecolog, endocrinolog, medicul de medicină materno-fetală, imagist, anestezist sau oncolog, astfel încât o trimitere să nu însemne o nouă căutare pe cont propriu. Al treilea este discuția de caz în echipă atunci când situația o cere. O pacientă cu sindromul ovarelor polichistice care își dorește o sarcină, de exemplu, are nevoie ca ginecologul, endocrinologul și, ulterior, obstetricianul să lucreze după același plan, nu după trei planuri paralele.

Recomandări

A leșinat la serviciu, deși făcea sport de patru ori pe săptămână. Ce au descoperit medicii…

Băutura alcoolică pe care un medic o consideră periculoasă pentru bărbați. Cum poate afecta testosteronul și…

În oncologia ginecologică acest model este deja standard: comisia multidisciplinară ia decizia de tratament împreună, nu prin trimiteri succesive. Același principiu poate și trebuie aplicat și în afara cancerului. Pentru pacientă, diferența se vede în timp câștigat, în mai puține investigații repetate și în siguranța că cineva are imaginea de ansamblu.

CSID: Ce ar trebui să poată oferi un spital unei femei de-a lungul întregii vieți?

Dr. Horațiu Haradja: Fiecare etapă de viață are prioritățile ei medicale, iar un spital care spune că se ocupă de sănătatea femeii trebuie să le poată acoperi pe toate:

La 20 de ani, accentul cade pe prevenție: vaccinarea HPV, educația contraceptivă și primul screening citologic. Tot acum trebuie investigate tulburările de ciclu și durerile menstruale importante, care nu sunt „normale” doar pentru că sunt frecvente.

Între 30 și 40 de ani, apar planificarea sarcinii, infertilitatea, sarcina cu risc crescut, fibromatoza uterină și endometrioza. Aici contează accesul la chirurgie minim invazivă, adică laparoscopie și histeroscopie, care păstrează fertilitatea și scurtează recuperarea.

În jurul vârstei de 50 de ani, intră în prim-plan menopauza și managementul ei, sângerările anormale, screeningul oncologic (col, sân, endometru, ovar) și sănătatea osoasă și cardiovasculară, care se schimbă semnificativ după menopauză.

După 60-70 de ani, problemele dominante devin prolapsul genital, incontinența urinară, patologia oncologică și bolile asociate. Aceste paciente au nevoie de o echipă de anestezie și terapie intensivă obișnuită cu pacientul vârstnic.

Un medic nu trebuie să fie excelent la toate în egală măsură. Un spital trebuie însă să aibă, pentru fiecare etapă, un traseu clar și specialiștii potriviți, ca pacienta să nu fie nevoită să o ia de la capăt de fiecare dată când trece într-o nouă etapă a vieții.

CSID: Ce înseamnă ca o maternitate să fie pregătită pentru o urgență obstetricală?

Dr. Horațiu Haradja: O urgență obstetricală se rezolvă în minute, nu în ore. Hemoragia postpartum, de exemplu, rămâne una dintre principalele cauze de mortalitate maternă la nivel mondial, iar evoluția ei depinde aproape în întregime de ce se întâmplă în primele zeci de minute. Pregătirea nu se vede pe holuri, ci în câteva elemente esențiale:

Echipă prezentă 24/7. În spital trebuie să fie fizic, nu doar „de gardă la telefon”, un medic obstetrician, un anestezist și un neonatolog. Sală de operație disponibilă imediat. Cezariana de urgență trebuie să poată începe în timpul recomandat de ghiduri. Sânge și derivate de sânge disponibile rapid, plus protocol de transfuzie masivă. Ideal, există și teste de coagulare la patul pacientei, cum sunt testele viscoelastice, care ghidează tratamentul hemoragiei în timp real.

Terapie intensivă pentru adulți și terapie intensivă neonatală, sau un acord de transfer rapid și bine pus la punct acolo unde nivelul unității o impune. Protocoale scrise și exersate pentru hemoragie, eclampsie, distocie de umăr și resuscitare neonatală. Simulările periodice fac diferența dintre o echipă care improvizează și una care știe exact cine ce face. Acces la specialități conexe: chirurgie generală, urologie, radiologie intervențională. O maternitate pregătită nu este una în care nu apar complicații, ci una în care complicația a fost anticipată înainte să apară.

CSID: „La privat e mai confortabil, dar dacă apare ceva grav ajungi tot la stat.” Cât adevăr mai există?

Dr. Horațiu Haradja: Afirmația a avut o bază reală acum 15-20 de ani, când multe unități private erau, de fapt, clinici fără terapie intensivă sau fără bancă de sânge. Astăzi generalizarea nu mai este corectă în niciuna dintre direcții. Capacitatea unui spital de a gestiona complicațiile nu depinde de forma de proprietate. Depinde de câteva întrebări concrete:

• Ce nivel de competență are maternitatea, conform clasificării Ministerului Sănătății?
• Există terapie intensivă pentru adulți și pentru nou-născuți?
• Este prezentă non-stop echipa completă: obstetrician, anestezist, neonatolog?
• Câte cazuri complexe tratează unitatea anual?
• Ce specialități chirurgicale și ce investigații sunt disponibile în aceeași clădire?

Există spitale private care îndeplinesc toate aceste criterii și preiau cazuri complicate. Există și unități, publice sau private, care, prin nivelul lor, trebuie să transfere anumite situații. Transferul nu este în sine un eșec: un transfer planificat, decis la timp, către o unitate potrivită, este o decizie medicală corectă. Problema apare doar atunci când transferul este improvizat.

CSID: Cum poate o viitoare mamă să decidă pe criterii medicale, nu pe frică?

Dr. Horațiu Haradja: Poveștile altor paciente sunt reale și merită ascultate, dar descriu o singură experiență, nu capacitatea unei unități. O decizie bună pornește de la două lucruri: riscul propriei sarcini și ce poate oferi concret maternitatea.

Primul pas este evaluarea riscului împreună cu medicul. O sarcină fără probleme are alte nevoi decât una cu hipertensiune, diabet, sarcină gemelară, placentă anormal inserată sau naștere prematură în antecedente. În România, maternitățile sunt clasificate pe niveluri de competență (I, II și III), iar sarcinile cu risc crescut trebuie direcționate către unitatea potrivită. Apoi, recomand întrebări directe adresate maternității:

• Sunt prezenți permanent în spital anestezistul și neonatologul?
• Aveți terapie intensivă neonatală? Dacă nu, cum funcționează transferul?
• Aveți sânge disponibil și protocol pentru hemoragie?
• Pot cunoaște echipa înainte de naștere?
• Ce se întâmplă dacă medicul meu nu este disponibil?

O maternitate serioasă răspunde la aceste întrebări fără ezitare. Dacă răspunsurile sunt vagi, acela este un semnal mai important decât orice recenzie. Iar confortul, respectul și comunicarea sunt și ele criterii legitime: o pacientă care se simte ascultată colaborează mai bine, iar asta contează și medical.

Citește și: Endometrioza, boala care chinuie peste 500.000 de românce: ce este, cum se pune diagnosticul de endometrioză, tratament

CSID: Ar putea un centru multidisciplinar dedicat femeii să scurteze drumul până la diagnosticul de endometrioză?

Dr. Horațiu Haradja: Da, și acesta este probabil unul dintre cele mai bune argumente pentru un astfel de model. Întârzierea medie a diagnosticului de endometrioză este estimată, în majoritatea studiilor internaționale, la 7-10 ani. Nu pentru că boala ar fi imposibil de recunoscut, ci pentru că simptomele sunt banalizate („e normal să doară la menstruație”) sau tratate separat: durerea digestivă la gastroenterolog, cea urinară la urolog, infertilitatea la alt specialist. Un centru dedicat poate scurta acest traseu în mai multe moduri:

• Recunoaștere timpurie. Durerea menstruală care afectează viața de zi cu zi este tratată ca simptom care trebuie investigat, nu ca normalitate.
• Imagistică de specialitate. Ecografia transvaginală făcută de un examinator cu experiență în endometrioză și RMN-ul pelvin cu protocol dedicat permit astăzi diagnosticul multor forme fără intervenție chirurgicală.
• Echipă comună pentru formele profunde. Când boala afectează intestinul, vezica sau ureterele, ginecologul, chirurgul general și urologul planifică împreună, ideal printr-o singură intervenție laparoscopică.
• Continuitate după diagnostic. Endometrioza este o boală cronică. Pacienta are nevoie de tratament hormonal, de managementul durerii, de consiliere pentru fertilitate și de urmărire pe termen lung, nu doar de o operație.

Pentru pacientă, diferența este între ani petrecuți căutând un răspuns și un traseu clar de la prima consultație.

Foto: shutterstock