Coronavirusul, între minciună şi dezinformare. Cronologia unui pericol scăpat de sub control.

Tot mai multe voci ale oamenilor de ştiinţă se ridică împotriva modului în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii a gestionat această pandemie şi, mai ales, de ce nu a monitorizat mai atent informaţiile primite de la autorităţile chineze.
Coronavirusul, între minciună şi dezinformare. Cronologia unui pericol scăpat de sub control.
Coronavirusul, între minciună şi dezinformare. Cronologia unui pericol scăpat de sub control.

Comunitatea ştiinţifică internaţională este mai mobilizată ca oricând să găsească o soluţie. Apar noi date, noi studii, noi informaţii, dar, în mod ironic, multe dintre ele demonstrează din ce în ce mai clar că nu vorbim de un virus nou. Acuzaţiile reciproce dintre Statele Unite şi China se înteţesc pe de o parte, iar pe de altă parte, tot mai multe voci ale oamenilor de ştiinţă se ridică împotriva modului în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii a gestionat această pandemie şi, mai ales, de ce nu a monitorizat mai atent informaţiile primite de la autorităţile chineze.
 

Piaţa din Wuhan nu a fost sursa infecţiei

Pe data de 24 ianuarie 2020, prestigioasa revistă medicală „ The Lancet” publică un studiu în care arată că o treime din pacienţii diagnosticaţi cu „forma necunoscută de pneumonie” din China n-au avut nicio legătură cu piaţa de animale vii din Wuhan – declarată de autorităţile chineze drept sursa oficială a epidemiei.

Oficial, China raportase 41 de pacienţi infectaţi între 1 decembrie 2019 şi 1 ianuarie 2020, iar 14 dintre aceştia nu au avut niciodată legătură cu piaţa din Wuhan.

Dr. Judy Mikovitz, biolog molecular, spune că este aproape sigur că pacientul zero din China nu a avut  ca sursa de infecţie piaţa din Wuhan, iar dr. Daniel Lucy, medic infecţionist la Georgetown University, analizând pentru revista „Science” primele datele venite din China, afirmă că boala s-ar fi răspândit mult mai devreme, primii pacienţi putând fi infectaţi încă din luna noiembrie.

Un laborator din Shanghai fost primul care a publicat genomul coronavirusului, în data de 7 ianuarie. Trei zile mai târziu, autorităţile chineze închideau laboratorul şi cereau tuturor centrelor să distrugă toate probelele şi mostrele de virus pe care le aveau.

Nici un virus cu transmitere între specii nu rămâne fără mutaţii

Cercetătorii americani au făcut o analiză comparativă noului coronavirus şi au găsit similarităţi de până la 90% cu virusul SarsCov – care a provocat epidemia SARS din 2003. De asemenea, virusul Wuhan, cum a fost denumit iniţial, avea o structură extrem de apropiată cu alte două coronavirusuri prelevate de la lilieci care trăiau în sudul Chinei. Mostrele au fost recoltate în 2018 de Institutul Chinez pentru Cercetări Militare.

Studiile care s-au făcut pe virusul SarCov, care a provocat epidemia Sindromului respirator acut sever din 2003 arată că acele ramificaţii în formă de ciupercă de pe suprafaţa virusului sunt cheia prin care se sparge lacătul sistemului imunitar al omului. Este vorba de proteina S care permite pătrunderea virusului în organism şi răspândirea sa în corp.

„Noul coronavirus şi virusul SarsCov au o similaritate de 100% în ceea ce priveşte această proteină. Atunci când vorbim de mutaţii ale unui virus, în infecţiile de la animal la om, niciodată nu vom găsi o similaritate de 100%. Această similitudine nu se poate obţine pe cale naturală, ci doar prin combinarea de secvenţe proteice. Iar acest lucru nu se poate obţine decât în laborator”, afirmă dr. Judy Mikovitz.

Femeia liliac şi virusul Wuhan

Dr. Shi Zhengli, cercetător la Institutul de Virusologie şi Biotehnologie Avansată din Wuhan este supranumită „femeia liliac”. Şi-a dedicat o mare parte din carieră studierii coronavirusurilor la lilieci şi a modului în care proteina S a coronavirusului poate pătrunde în organismul uman. În octombrie 2015, dr. Zhengli publica în revista British Medical Nature o lucrare prin care anunţa că s-a găsit calea prin care virusul prelevat de la lilieci poate infecta organismul uman fără o gazdă intermediară. Studiul aducea în discuţie generarea unui virus sintetic, autoreplicant, a cărui proteina S era înlocuită cu cea prelevată de la lilieci. Şoarecii infectaţi cu noul coronavirus au suferit leziuni pulmonare severe, imposibil de tratat.

În acest moment, oamenii de ştiinţă au avertizat că s-a trecut de bariera contaminării între specii. La o lună după anunţul creării noul virus, dr. Simon Wain Hobson, şef al departamentului de retrovirologie moleculară al Institutului Pasteur, Franţa avertiza asupra pericolului iminent: „dacă noul virus, despre care se cunoaşte că are o dezvoltare remarcabilă în celule umane, ar scăpa, nimeni nu ar putea să-i urmărească traiectoria. Propagarea s-ar putea face peste tot”, scria dr. Hobson în revista „Nature”, în noiembrie 2015.

Înainte de asta, administraţia Obama sistase, în noiembrie 2014, finanţarea studiilor care priveau tulpinile de coronavirus responsabile cu epidemiile MERS şi SARS, finanţare de care beneficiase, printre altele, şi laboratorul din Wuhan, condus de dr. Shi Zhengli.

Virusul Wuhan conţine secvenţe identice cu virusul HIV.

După epidemia din China, cercetători din toată lumea au descoperit similarităţi ciudate cu alte virusuri, ridicând semne de întrebare asupra originii animale. Analizând proteina S a noului coronavirus, cercetătorii din India au găsit 4 secvenţe noi, diferite de cele are virusului SarCov, dar au constatat că există o similaritate de 100% cu alte două virusuri: virusul HIV şi coronavirusul provenit de la liliac.
Dr. Judy Mikovitz afirmă că noul coronavirus conţine secvenţe de la alte virusuri care nu s-ar fi putut combina în mod natural. Un exemplu este secvenţa proteinei gp 41, descoperită iniţial la virusul HIV, responsabilă cu atacarea sistemului imunitar. „Astfel se explică simptomele de imunodeficienţă severă la unele persoane infectate.”

Organizaţia Mondială a Sănătăţii prinsă pe picior greşit

În 30 ianuarie OMS anunţa că nu există motive pentru a stopa deplasarea persoanelor, a transporturilor de mărfuri şi a zborurilor comerciale, bazându-se pe afirmaţiile cel puţin îndoielnice ale autorităţilor chineze, privind imposibilitatea transmiterii de la om la om.

Adevărul arată însă, că numărul deceselor în China creştea alarmant, cifrele raportate erau departe de realitate şi nimeni nu şi-a pus întrebarea cum a reuşit China să ridice un spital în 7 zile?
Nu a reuşit. China a reactivat spitalele mobile folosite în 2003, în cazul epidemiei SARS. Din care nu a învăţat nimic.

Administraţia Trump şi congresul american au demarat deja investigaţii cu privire la modul în care OMS a gestionat această pandemie, sistând finanţarea organizaţiei, până la finalizarea anchetei.
Pe de altă parte, Australia a anunţat că va continua să susţină Organizaţia Mondială a Sănătăţii, dar precizând că măsurile luate de aceasta s-au dovedit tardive şi chiar periculoase. „Noi am închis graniţele şi am luat măsuri drastice înainte ca OMS să declare pandemia. Iată cum a reuşit Australia să aibă un număr mic de infectări şi o mortalitate extrem de scăzută”, a declarat premierul australian.

Furtuna din mediul academic este departe de a se fi încheiat. Pe lângă cercetările contracronometru pentru găsirea unui vaccin şi a sporirii posibilităţilor pentru testarea în masă, oamenii de ştiinţă se întreabă când şi cum va fi China sancţionată pentru restricţionarea accesului la informaţii esenţiale, care ar fi salvat vieţi.
Asta în contextul în care, de zeci de ani, regimul chinez are acces nelimitat la toate descoperirile pe care oamenii de ştiinţă din întreaga lume le fac în mod constant.