Conceptele de „curățare a sângelui”, „detoxifiere” sau „purificare” circulă mult pe Internet. În medicină însă, sângele nu este ceva ce se „curăță” direct printr-un ceai, iar ficatul și limfa nu sunt organe care se detoxifică în mod evident sau spectaculos printr-o infuzie de plante. Corpul nostru are deja sisteme complexe de eliminare: ficatul transformă substanțele nocive în forme care pot fi eliminate, rinichii filtrează sângele, iar sistemul limfatic colectează lichidul interstițial și îl readuce în circulație. Susținerea funcției acestor sisteme, atunci când este justificată medical, se face prin dietă, mod de viață și tratament specific în boli, nu printr-un „detox” miraculos.
Cu toate acestea, unele plante conțin substanțe active care pot susține funcții fiziologice în mod blând, fără a suprasolicita organismul. Iată patru plante frecvent sugerate ca ingrediente de ceai pentru „curățare”:
Înainte de a detalia plantele, o scurtă clarificare: ficatul, rinichii și sistemul limfatic formează împreună o rețea de organ care elimină substanțele reziduale din corp.
Ficatul transformă molecule toxice în compuși care pot fi eliminați prin bilă sau urină și joacă un rol central în metabolism. Rinichii filtrează sângele, rețin moleculele utile și elimină deșeurile hidrosolubile. Sistemul limfatic drenează lichid din țesuturi și îl returnează în circulația sanguină, unde rinichii îl pot filtra. Niciun ceai nu „curăță” sângele ca atare: sângele este fluidul care transportă substanțele pe care organele noastre trebuie să le proceseze, iar dacă ficatul sau rinichii nu funcționează corect, problema nu se rezolvă prin iarba într-o cană.
Numeroase produse etichetate ca „detox” sunt comercializate fără dovezi solide că ar ajuta aceste procese la oameni sănătoși. O revizuire medicală recentă arată că nu există studii clinice solide care să susțină eficacitatea majorității băuturilor și „detoxifiantelor” pentru ficat și eliminarea toxinelor în general, iar multe promisiuni ale producătorilor nu sunt decât tehnici de marketing.
Urzica este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale din fitoterapie europeană și nord-americană. În tradiție, frunzele de urzică sunt folosite pentru susținerea funcției renale și circulatorii.
Citește și: Specia de urzică ce ar putea trata boli inflamatorii, alergice și oncologice. Poate fi cultivată ușor
Biochimic, urzica conține compuși precum flavonoide, acizi fenolici și minerale care pot avea efect antiinflamator și diuretic ușor. Acest lucru poate conduce la o creștere moderată a producției de urină, ceea ce teoretic poate ajuta rinichii să elimine mai multe substanțe hidrosolubile, fără a afecta negativ echilibrul electrolitic, dar doar în anumite contexte și la doze moderate.
Unele studii mici sugerează că extractele de urzică pot reduce anumite markeri inflamatori la pacienții cu boli inflamatorii cronice, fără efecte adverse importante raportate.
Este important să reținem că aceste efecte nu înseamnă că urzica „curăță sângele” în mod direct, ci mai degrabă poate susține funcțiile renale sau antiinflamatorii, integrându-se într-un stil de viață sănătos. Unele persoane pot avea reacții alergice sau pot interacționa cu medicamente anticoagulante sau diuretice, deci consultul medical rămâne esențial.
Brusturele este o plantă folosită tradițional atât în Europa, cât și în medicina chineză. Rădăcina ei are o reputație de „purificator al sângelui” și sprijin al metabolismelor de eliminare. Biochimic, aceasta conține compuși cu proprietăți antioxidante și antiinflamatorii.
Unele studii experimentale arată că extractele de brusture pot avea efecte hepatoprotectoare și pot reduce markerii de stres oxidativ în modele animale și în studiile preclinice. Un studiu clinic mic indică o scădere a nivelului de metale grele din sânge după administrarea extractului de brusture, împreună cu îmbunătățiri ale unor parametri ai funcției hepatice. Fără a exagera: aceste rezultate sunt preliminare și nu substituie tratamentul medical pentru boli hepatice. În plus, unele rapoarte sugerează că, în combinații cu alte plante sau în doze mari, brusturele ar putea fi asociat cu reacții adverse digestive sau chiar hepatice rare.
Frunzele de mesteacăn sunt un ingredient tradițional în ceaiuri care se spune că stimulează diureza și susțin funcția renală. Ele conțin flavonoide și taninuri cu un efect ușor diuretic, ceea ce crește volumul de urină și poate duce la o eliminare mai rapidă a lichidelor interstițiale. Combinat cu un aport alimentar adecvat, acest lucru poate susține rinichii fără pierderi excesive de electroliți.
Din punct de vedere științific, studiile clinice solide sunt rare pentru mesteacăn, iar majoritatea dovezilor provin din practici tradiționale, farmacologie in vitro sau observații mici. Mesteacănul poate fi util în perioadele în care retenția de lichide este perceptibilă, dar nu există dovezi directe că ar detoxifia limfa sau sângele printr-un mecanism independent de funcția renală susținută.
Gălbenelele sunt cunoscute pentru proprietățile lor antiinflamatorii și cicatrizante, utilizate frecvent în dermatologie externă și, tradițional, în ceaiuri digestive. Florile conțin flavonoide și triterpene cu potențial antioxidant. Unele lucrări sugerează că extractele de gălbenele pot stimula regenerarea celulară și pot avea efecte protectoare asupra ficatului în modelele experimentale, dar nu există studii clinice robuste care să arate că infuziile simple ar vindeca sau detoxifere „ficatul” la oameni sănătoși sau cu boli hepatice.
Foto: shutterstock