Reumatismul nu este o singură boală, ci un termen generic care descrie un grup extins de afecțiuni inflamatorii și degenerative ce afectează articulațiile, tendoanele, mușchii și țesuturile conjunctive. De-a lungul istoriei, oamenii au încercat să reducă durerea și rigiditatea folosind metodele pe care le aveau la îndemână. Înainte de apariția antiinflamatoarelor moderne și a terapiilor biologice, tratamentele naturale reprezentau soluția principală.
Conceptul de „plantă uitată” nu se referă neapărat la o singură specie, ci mai degrabă la o categorie de plante care au fost utilizate în mod tradițional în băi pentru dureri articulare, dar care au fost treptat abandonate odată cu modernizarea medicinei. Totuși, interesul pentru fitoterapie și terapii complementare revine, mai ales în contextul creșterii bolilor cronice și al preocupării pentru efectele adverse ale tratamentelor medicamentoase pe termen lung.
În medicina populară, mai multe plante erau folosite frecvent pentru afecțiuni reumatice, inclusiv urzica, ienupărul, tătăneasa, arnica, mesteacănul și socul. Aceste plante au proprietăți antiinflamatoare, diuretice sau analgezice, ceea ce explică utilizarea lor în tratamentele empirice pentru dureri articulare. Ideea de baie medicinală nu este doar o practică populară. În multe culturi, inclusiv în Asia, băile cu plante au fost utilizate pentru tratarea bolilor inflamatorii. De exemplu, cercetări etnobotanice au arătat că unele comunități tradiționale foloseau peste 100 de specii de plante pentru băi terapeutice, inclusiv pentru afecțiuni reumatice.
Unele plante conțin compuși bioactivi care pot influența inflamația. De exemplu, anumite plante tradiționale conțin alcaloizi, flavonoide și uleiuri volatile care pot reduce producția de prostaglandine, substanțe implicate în durere și inflamație. Unele plante folosite istoric pentru reumatism au fost studiate pentru efecte antiinflamatoare și circulatorii, chiar dacă dovezile clinice sunt încă limitate. În paralel, există și conceptul medical de balneoterapie, care presupune utilizarea apei minerale, nămolului sau băilor terapeutice pentru boli inflamatorii. Studii au analizat beneficiile băilor terapeutice pentru artrita reumatoidă și au sugerat că unele persoane pot avea ameliorarea simptomelor, deși dovezile nu sunt uniforme și calitatea studiilor variază.
Citește și: 18 lucruri pe care nu le ştiai despre bolile reumatice
În medicina tradițională chineză, există chiar studii experimentale privind băile cu extracte din plante pentru osteoartrită. Unele formule conțin plante cu rol analgezic sau de stimulare a circulației, sugerând că efectul poate fi legat atât de absorbția locală a compușilor activi, cât și de efectele termice ale apei calde.
Un aspect esențial este efectul apei calde asupra organismului. Căldura determină vasodilatație, adică dilatarea vaselor de sânge, ceea ce crește circulația locală. Aceasta poate reduce rigiditatea musculară și poate scădea sensibilitatea receptorilor de durere. Dacă apa conține și compuși activi din plante, aceștia pot avea efect suplimentar antiinflamator sau relaxant muscular.
Citește și: Stațiuni din România în care te poți trata de reumatism și osteoporoză. Sunt celebre pentru aceste boli!
Urzica era apreciată pentru efectul ei antiinflamator și pentru stimularea circulației. Ienupărul era utilizat pentru efectul rubefiant, adică producea încălzirea pielii și creșterea fluxului sangvin. Tătăneasa era asociată cu regenerarea țesuturilor, iar arnica era cunoscută pentru efectele antiinflamatoare locale.
În medicina populară, băile erau adesea combinate cu masaj, comprese sau ingestia de ceaiuri medicinale. Această abordare multimodală poate explica de ce oamenii raportau ameliorări, chiar dacă mecanismele nu erau înțelese la momentul respectiv.
Foto: shutterstock
Surse: