Ghimbirul este folosit de mii de ani în bucătăriile asiatice și în medicina tradițională, însă în ultimii ani a atras atenția și cercetătorilor datorită compușilor săi bioactivi.
Printre cei mai cunoscuți se numără gingerolii și shogaolii, substanțe cărora le-au fost atribuite proprietăți antioxidante și antiinflamatoare.
Una dintre direcțiile de cercetare este legătura dintre consumul de ghimbir și profilul lipidic, adică nivelurile colesterolului și trigliceridelor din sânge.
Unele studii clinice și meta-analize au găsit asocieri între administrarea de ghimbir și scăderi ale colesterolului total, LDL și trigliceridelor. Efectele observate au variat însă în funcție de studiile incluse, cantitatea utilizată și durata administrării.
Asta înseamnă că ghimbirul poate fi privit cel mult ca un element care completează o alimentație sănătoasă, nu ca tratament pentru colesterolul crescut.
De altfel, rezultatele cercetărilor asupra suplimentelor cu ghimbir nu justifică înlocuirea medicamentelor prescrise pentru dislipidemie cu acest condiment.
Cercetătorii sunt interesați în special de compușii fenolici din ghimbir și de modul în care aceștia ar putea influența procesele metabolice și inflamatorii.
Inflamația cronică și stresul oxidativ sunt implicați în dezvoltarea mai multor boli cardiovasculare, iar ghimbirul conține substanțe cu potențial antioxidant și antiinflamator.
Este important însă să facem diferența între efectele observate în studii și afirmația că un aliment poate preveni sau trata singur o boală cardiovasculară.
Colesterolul nu este singurul motiv pentru care ghimbirul este cercetat.
Una dintre cele mai bine cunoscute utilizări ale sale este în cazul greaței și vărsăturilor, inclusiv în anumite situații asociate sarcinii sau răului de mișcare.
Compușii din ghimbir au fost studiați și pentru efectele asupra inflamației și durerii, inclusiv în cazul simptomelor asociate osteoartritei.
Există, de asemenea, cercetări privind posibilele efecte asupra glicemiei și altor parametri metabolici, însă rezultatele nu înseamnă că ghimbirul poate înlocui recomandările medicale.
Nu este nevoie să iei suplimente concentrate pentru a folosi ghimbirul.
Rădăcina proaspătă poate fi:
O cantitate mică de ghimbir proaspăt poate adăuga aromă preparatelor fără să fie nevoie de sare sau sosuri foarte bogate în grăsimi.
Este important să nu confundăm efectul potențial asupra colesterolului cu ideea că ghimbirul poate elimina plăcile de aterom deja formate.
Un nivel crescut al LDL-colesterolului este unul dintre factorii importanți de risc cardiovascular, iar atunci când medicul recomandă tratament, acesta trebuie urmat conform indicațiilor.
Ghimbirul poate face parte dintr-o alimentație variată, dar nu este un remediu pentru colesterolul crescut.
Folosirea ghimbirului ca ingredient alimentar este, în general, diferită de administrarea unor cantități mari sub formă de supliment.
Persoanele care iau anumite medicamente, în special anticoagulante sau medicamente care influențează tensiunea arterială ori glicemia, ar trebui să discute cu medicul înainte de a folosi suplimente concentrate cu ghimbir.
Așadar, ghimbirul merită inclus în bucătărie pentru aromă și pentru aportul de compuși bioactivi, însă nu trebuie transformat într-un „medicament natural” pentru colesterol.
FOTO: Shutterstock