Adiția de os: cauze și tehnici folosite

Dr. Lorelei Nassar, stomatolog, explică din ce cauză apare adiția de os și ce tehnici se folosesc pentru reconstruirea osoasă.
  • Publicat:
Adiția de os: cauze și tehnici folosite
Adiția de os: cauze și tehnici folosite

Nu de puține ori se întâmplă, ca de-a lungul timpului sau din cauza unor accidente, să ne pierdem un dinte și, prin urmare, să vrem să-l refacem.  Motivele sunt evidente: Fie pentru a putea mesteca mai bine, fie pentru a putea să ne bucurăm de un zâmbet complet și frumos. Însă, apare o problemă: din cauza lipsei îndelungate a dintelui respectiv, ne confruntăm cu un eșec al părții osoase.

Mare parte dintre noi știm că în trecut, pacienții cu volum osos scăzut al maxilarului aveau două opțiuni: protezele sau punțile dentare. Astăzi există diferite sisteme care ne pot ajuta să remediem această problemă. Procedura specifică implantologiei care reface cantitatea de os necesar implanturilor se numește adiție osoasă sau adiție de os.

Care sunt cauzele apariției resorbției osoase?

Unii dintre noi nu avem suficient volum osos sănătos pentru a susține o lucrare cu implanturi. Această insuficiență osoasă poate avea multiple cauze, cum ar fi:

  • Anumite afecțiuni parodontale;
  • Dinți care au crescut într-un mod defectuos;
  • Proteza dentară este folosită de mulți ani;
  • Un accident sau o lovitură a lezat osul maxilar;
  • Spațiul gol lăsat după extracția unuia sau a mai multor dinți;
  • Alte intervenții stomatologice suferite în trecut, și care nu au vizat restaurarea osului natural.

Tehnici folosite pentru adiția de os

Înainte de a se reconstrui adiția de os, specialistul ține cont de trăsăturile naturale ale maxilarului pacientului. Pentru acest lucru sunt folosite mai multe tehnici de adiție osoasă. Foarte important: unele dintre acestea se pot aplica imediat, adică poți beneficia de zâmbetul tău natural chiar în aceeași zi în care s-a făcut intervenția. Altele necesită intervenții repetate de-a lungul câtorva luni.

De exemplu, dacă unui pacient îi cade un singur dinte, osul începe să se resoarbă în zona respectivă din cauza lipsei de stimul.​Ceea ce îl menținea înainte de cădere era rădăcina lui. Cu cât trece mai mult timp, cu atât osul mandibular se resoarbe și mai mult. Iar dacă au trecut mulți ani, implantul nu mai poate fi inserat direct, pentru că acum nivelul osului este scăzut. Dacă implantul dentar ar fi plasat direct în os, acesta ar fi sub linia celorlalți dinți, ceea ce ar face ca mestecatul să fie dificil.

Ca să nu mai vorbim, că nici din punct de vedere estetic nu ar arăta prea bine. Dacă am plasa implantul la nivelul celorlalți dinți, rădăcina metalică ar fi extrem de vizibilă. În acest caz, nu doar că este inestetic, ci și instabil, deoarece implantul este înșurubat prea puțin. Nici cazul în care am folosi punte sau coroană dentară nu este optim, deoarece acestea nu vor avea o bază de fixare și va rămâne un gol între ele și os. Astfel că, singura soluție pentru ridicarea și reconstrucția osului resorbit este adiția de os. ”, exemplifică dr. Lorelei Nassar, stomatolog.

Mai departe, cu ajutorul unui instrument, doctorul umple complet golul cu un substituent de os dentar, iar chirurgul implantolog izolează lucrarea de adiție cu ajutorul unui alt instrument stomatologic. Finalul operației de adiție osoasă constă în coaserea zonei cu fire de sutură, pacientul este trimis acasă și de acum începe procesul de vindecare. După un timp, grefa osoasă va fi absorbită și integrată complet în maxilar, iar zona vindecată, astfel că se poate insera implantul dentar. Acesta va arăta și se va comporta la fel ca un dinte natural, deoarece a fost reconstruit osul care îl susține.

Grefe osoase și surse de substituenți osoși

Augmentarea este o procedură sigură care, atunci când se realizează de către un chirurg implantolog experimentat, are un grad foarte mare de reușită. Operațiunea constă în reconstrucția țesutului osos, prin adăugarea de grefe osoase ce se recoltează din oricare dintre sursele de mai jos:

  • ​Grefă autologă (Autogrefa) – os prelevat din propriul organism;
  • Grefă de la un donator (Alogrefa) – os obținut de la o altă persoană (banca de organe);
  • Grefă artificială (Aloplastica) – pulbere osoasa sintetica, fabricata in laborator.
  • Grefă de origine animală (Xenogrefa) – obținută prin de proteinizare și prelucrare a osului de origine animală (bovină).

 Există însă și situații particulare ce necesită adiție osoasă:

Unul din aceste cazuri este lipsa dinților molari și premolari (măselele) situați pe arcada de sus. Atunci când acești dinți cad, cavitatea sinusală se mărește concomitent cu deteriorarea osului maxilar. Astfel, pe lângă adiția de os, medicul chirurg apelează la încă o procedură specială, denumită sinus lift. O altă situație particulară este atunci când osul maxilar nu este suficient de lat pentru a permite ca implanturile să poată fi inserate. În acest caz se aplică procedura de Augmentare a crestei maxilare.”, adaugă dr. Nassar.

Uneori, implantul dentar poate fi introdus imediat după augmentarea crestei maxilarului, alteori sunt necesare perioade lungi de timp (4 – 12 luni) pentru ca vindecarea și osteointegrarea să se realizeze.​

Urmărește CSID.ro pe Google News
Tratamentul ortodontic cu aparat dentar
Tratamentul ortodontic cu aparat dentar
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”