Carvedilol Helcor, 12,5 mg / 25 mg, comprimate

Producător: S.C. AC Helcor Pharma S.R.L.
Substanță activa
Carvedilol
Clasa ATC
C07AG
Format
comprimate
Afecțiuni
insuficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială esenţială, angina pectorală cronică stabilă
Producător
SC. AC Helcor SRL.
Acțiune terapeutică
sistem cardiovascular, medicamente alfa şi betablocante

Compoziţie

Compoziţie

Carvedilol Helcor 12,5 mg comprimate

Un comprimat conţine carvedilol 12,5 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, povidonă K 30, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Carvedilol Helcor 25 mg comprimate

Un comprimat conţine carvedilol 25 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, povidonă K 30, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, medicamente alfa şi betablocante.

Indicaţii şi contraindicaţii

Indicaţii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Carvedilol Helcor poate fi utilizat singur sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive.

Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.

Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, asociat medicaţiei de bază sau la pacienţii care nu tolerează inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau la cei care sunt sub tratament cu digitalice, hidralazină sau nitraţi.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţi.

Insuficienţă cardiacă decompensată clasa IV NYHA care necesită tratament inotrop intravenos. Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar. Insuficienţă hepatică severă.

Tulburări de ritm cardiac – sindromul sinusului bolnav, bloc sino-atrial, bloc AV (atrio-ventricular) de gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent). Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut).

Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică < 85 mm Hg). Şoc cardiogen.

Feocromocitom (daca nu se asociază blocante alfa-adrenergice). Boli arteriale periferice severe.

Precauţii

Purtătorii de lentile de contact trebuie să aibă în vedere posibilitatea scăderii secreţiei lacrimale.

Carvedilolul poate determina bradicardie. Dacă frecvenţa cardiacă scade sub 55 bătăi pe minut, doza de carvedilol trebuie redusă.

La pacienţii trataţi concomitent cu blocante ale canalelor de calciu cum sunt verapamilul sau diltiazemul sau cu alte medicamente antiaritmice, este necesară monitorizarea atentă a ECG şi a tensiunii arteriale.

Sportivii trebuie atenţionaţi că medicamentul poate pozitiva rezultatele testelor antidoping.

Datorită conţinutului în lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacţiuni şi atenţionări speciale

Interacţiuni

Ca şi alte blocante beta-adrenergice, carvedilolul poate potenţa efectul altor antihipertensive administrate concomitent sau al medicamentelor care au hipotensiunea arterială ca reacţie adversă, cum sunt anumite sedative (barbiturice, fenotiazine), antidepresive triciclice, vasodilatatoare şi alcoolul etilic.

Administrarea concomitentă de carvedilol cu glicozizi digitalici poate încetini conducerea AV. După administrarea concomitentă de carvedilol cu digoxină s-a evidenţiat, la pacienţii hipertensivi, o creştere a concentraţiei plasmatice de digoxină la starea de echilibru, cu aproximativ 16%. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de digoxină la iniţierea tratamentului, la ajustarea dozelor sau întreruperea tratamentului cu carvedilol.

După administrarea orală concomitentă de carvedilol cu antagonişti ai canalelor de calciu, în special cu verapamil şi diltiazem sau antiaritmice de clasa I s-au observat cazuri izolate de tulburări de conducere, rar cu compromitere hemodinamică. De aceea, ca şi în cazul altor medicamente cu activitate blocantă beta-adrenergică, este necesară monitorizarea atentă a tensiunii arteriale, vitezei de conducere intracardiace şi a ECG; aceste medicamente nu trebuie administrate intravenos concomitent.

Când se doreşte întreruperea tratamentului concomitent cu carvedilol şi clonidină, se recomandă ca întreruperea carvedilolului să se efectueze cu câteva zile înainte de scăderea gradată a dozei de clonidină.

Administrarea carvedilolului concomitent cu dihidropiridine (amlodipină, felodipină) trebuie efectuată sub supraveghere strictă deoarece s-au raportat cazuri de insuficienţă cardiacă şi hipotensiune arterială severă în condiţiile terapiei asociate.

Efectele insulinei şi ale antidiabeticelor orale de scădere a glicemiei pot fi potenţate la administrarea concomitentă cu carvedilol. Semnele şi simptomele hipoglicemiei pot fi mascate sau diminuate (în special tahicardia). La pacienţii diabetici se recomandă monitorizarea regulată a glicemiei.

Administrarea carvedilolului concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene şi corticosteroizi poate să scadă efectul antihipertensiv al carvedilolului datorită retenţiei de apă şi sodiu.

Pacienţii care utilizează medicamente inductoare (de exemplu, rifampicină şi barbiturice) sau inhibitoare enzimatic (de exemplu, cimetidină, ketoconazol, fluoxetină, haloperidol, eritromicină) trebuie monitorizaţi atent în timpul administrării concomitente de carvedilol, deoarece concentraţiile plasmatice ale carvedilolului pot fi scăzute de către medicamentele inductoare enzimatic şi respectiv crescute de către medicamentele inhibitoare enzimatic.

In timpul anesteziei este necesară atenţie la efectele sinergice inotrop negative şi hipotensoare ale carvedilolului în asociere cu medicamente anestezice.

In cazul tratamentului concomitent cu ciclosporină se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol, datorită variaţiilor posibile ale concentraţiei plasmatice ale ciclosporinei şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor.

Atenţionări speciale

Administrarea carvedilolului în insuficienţa cardiacă trebuie să se facă, în principal, ca adjuvant al tratamentului de bază cu diuretice, digitalice şi/sau vasodilatatoare, tratamentul fiind iniţiat numai după stabilizarea stării clinice a pacientului cu cel putin 4 săptămâni înainte. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică, la iniţierea tratamentului cu carvedilol sau în timpul creşterii dozelor poate să apară agravarea insuficienţei cardiace sau retenţie de lichide. Daca apar astfel de simptome, doza de diuretic trebuie crescută iar doza de carvedilol trebuie menţinută până la stabilizarea stării clinice. În unele cazuri, poate fi necesară scăderea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului. După stabilizarea stării clinice, doza de carvedilol poate fi crescută din nou.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică trataţi cu digitalice, diuretice şi/sau IECA, carvedilolul trebuie utilizat cu prudenţă deoarece atât digitalicele cât şi carvedilolul încetinesc conducerea atrio – ventriculară (AV).

La pacienţii cu hipotensiune arterială (TA sistolică <100 mmHg), cardiopatie ischemică, boli vasculare generalizate şi/sau insuficienţa renală preexistentă a fost observată alterarea reversibilă a funcţiei renale în timpul tratamentului cu carvedilol. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi aceşti factori de risc, funcţia renală trebuie monitorizată atent în timpul creşterii dozei de carvedilol. Dacă funcţia renală se deteriorează semnificativ, doza de carvedilol trebuie scăzută sau tratamentul trebuie întrerupt.

Se recomandă prudenţă în administrarea carvedilolului la pacienţii cu diabet zaharat deoarece poate masca sau atenua semnele şi simptomele precoce ale hipoglicemiei acute. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă şi diabet zaharat, utilizarea carvedilolului poate fi asociată cu un control dificil al glicemiei. De aceea, la pacienţii cu diabet zaharat este necesară monitorizarea regulată a glicemiei la începutul tratamentului şi după fiecare ajustare a dozelor de carvedilol iar tratamentul antidiabetic trebuie ajustat în consecinţă.

Carvedilolul, ca şi alte blocante beta-adrenergice, poate masca simptomele tireotoxicozei.

Administrarea carvedilolului la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică cu componentă bronhospastică, care nu utilizează medicaţie orală sau inhalatorie, se va face numai dacă beneficiul terapeutic depăşeşte riscul potenţial. La pacienţii cu tendinţă la bronhospasm, poate să apară detresă respiratorie ca urmare a creşterii rezistenţei căilor respiratorii. Se impune monitorizare strictă la iniţierea tratamentului şi în timpul creşterii dozelor iar dozele de carvedilol trebuie scăzute dacă se observă orice semn de bronhospasm în timpul tratamentului.

Tratamentul cu carvedilol nu trebuie întrerupt brusc, în special la pacienţii cu cardiopatie ischemică. La aceşti pacienţi, dozele de carvedilol trebuie scăzute treptat (în 1 -2 săptămâni).

Se recomandă administrarea cu prudenţă a carvedilolului la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate grave şi la cei care urmează tratamente de desensibilizare, deoarece blocantele beta- adrenergice pot creşte atât sensibilitatea la alergeni cât şi gravitatea reacţiilor anafilactice. Pacienţii cu antecedente de psoriazis asociate terapiei cu blocante beta-adrenergice trebuie să utilizeze carvedilol numai după evaluarea atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic.

Carvedilolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu boli vasculare periferice, deoarece blocantele beta-adrenergice pot precipita sau agrava simptomele insuficienţei arteriale. La pacienţii cu tulburări circulatorii periferice (sindrom Raynaud) poate să apară o agravare a simptomelor.

La pacienţii cu feocromocitom, înainte de utilizarea unui blocant beta-adrenergic trebuie iniţiat un tratament cu un blocant alfa-adrenergic. Deşi carvedilolul are acţiune farmacologică alfa- şi beta-adrenergică blocantă, nu există experienţă privind utilizarea sa în această situaţie.

De aceea, carvedilolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu suspiciune de feocromocitom.

Blocantele beta-adrenergice neselective pot determina dureri toracice la pacienţii cu angină.

Prinzmetal. Deşi, carvedilolul prin efectul său blocant alfa-adrenergic poate preveni aceste simptome, nu există experienţă clinică privind administrarea carvedilolului la aceşti pacienţi. De aceea, carvedilolului se prescrie cu prudenţă la pacienţii cu angină Prinzmetal.

Este necesară prudenţă la pacienţii care urmează a fi supuşi unei intervenţii chirurgicale, datorită efectelor sinergice, inotrop negative şi hipotensoare ale carvedilolului şi medicamentelor anestezice.

Carvedilolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu hipertensiune arterială oscilantă sau secundară.

Sarcina şi alăptarea

Deşi nu s-au demonstrat efecte teratogene în studiile la animale, nu se recomandă administrarea carvedilolului în timpul sarcinii, decât dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial fetal.

Până în prezent, nu există experienţă clinică privind administrarea carvedilolului la gravide. Blocantele beta-adrenergice scad perfuzia placentară, având ca rezultat moartea intrauterină a fătului sau naştere prematură sau imatură. În plus, la făt şi nou născut pot să apară reacţii adverse (în special bradicardie, hipotensiune arterială, depresie respiratorie, hipoglicemie şi hipotermie). Riscul complicaţiilor cardiace şi pulmonare creşte în timpul naşterii şi postpartum. Carvedilolul şi/sau metaboliţii săi se excretă în laptele matern, de aceea nu se recomandă administrarea la mamele care alăptează sau dacă tratamentul cu carvedilol se impune, alăptarea trebuie întreruptă.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Datorită reactivităţii individuale la tratament, pot să apară reacţii adverse nervos centrale care pot să afecteze atenţia în special la începutul tratamentului, dar şi la ajustarea dozelor. De aceea, pacienţii sunt avertizaţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă prezintă aceste reacţii adverse.

Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie individualizat. In general, se recomandă administrarea în priză unică zilnică.

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale

Adulţi

Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg carvedilol o dată pe zi, în primele 2 zile, după care se continuă cu 25 mg carvedilol, o data pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la doza maximă zilnică recomandată de 50 mg carvedilol, administrată o dată pe zi sau în două prize.

Vârstnici

Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg carvedilol o dată pe zi. Dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat, doza poate fi crescută treptat, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la doza maximă zilnică recomandată de 50 mg carvedilol.

Tratamentul anginei pectorale cronice stabile

Adulţi

Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg carvedilol de două ori pe zi, în primele 2 zile, după care se continuă cu 25 mg carvedilol de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, pâna la doza maximă zilnică recomandată de 100 mg carvedilol, administrată fracţionat în două prize (de 2 ori pe zi).

Vârstnici

Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg carvedilol de două ori pe zi, în primele 2 zile, după care se continuă cu 25 mg carvedilol de două ori pe zi. La pacienţii vârstnici doza maximă zilnică recomandată este de 50 mg carvedilol administrată fracţionat în două prize (de 2 ori pe zi).

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice

Dozele trebuie individualizate şi monitorizate atent de către medic pe toată durata tratamentului, în special în timpul creşterii progresive.

Dozele de digoxină, diuretice şi IECA trebuie stabilite înainte de iniţierea tratamentului cu carvedilol.

Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 3,125 mg carvedilol de două ori pe zi, timp de 2 săptămâni. Dacă această doză este bine tolerată, se poate creşte progresiv, la intervale de minim 2 săptămâni, până la 6,25 mg carvedilol de două ori pe zi, apoi la 12,5 mg carvedilol de două ori pe zi şi apoi la 25 mg carvedilol de două ori pe zi. Doza trebuie crescută până la cea mai mare doză tolerată de pacient.

La pacienţii cu greutate sub 85 kg, doza maximă recomandată este de 25 mg carvedilol de două ori pe zi şi la pacienţii cu greutate peste 85 kg doza maximă recomandată este de 50 mg carvedilol de două ori pe zi.

Înainte de fiecare creştere a dozei, pacientul trebuie evaluat de către medic în ceea ce priveşte simptomele de agravare a insuficienţei cardiace sau de vasodilataţie.

Agravarea temporară a insuficienţei cardiace sau retenţia de lichide trebuie tratate cu diuretice în doze mari, chiar dacă ocazional poate fi necesară scăderea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului. Dacă tratamentul cu carvedilol este întrerupt pentru o perioadă mai lungă de 2 săptămâni, el trebuie reînceput de la doza de 3,125 mg carvedilol de două ori pe zi, care se va creşte progresiv conform recomandărilor de mai sus.

Simptomele de vasodilataţie pot fi tratate iniţial prin reducerea dozelor de diuretic. Dacă aceste simptome persistă, doza de IECA poate fi scăzută (dacă este utilizat) şi, ulterior, dacă este necesar, se poate reduce doza de carvedilol. Doza de carvedilol nu trebuie crescută până când simptomele de agravare a insuficienţei cardiace sau de vasodilataţie nu s-au stabilizat.

Insuficienţă renală

Pacienţii cu afecţiuni renale nu necesită ajustări ale dozelor, însă trebuie monitorizaţi atent, în special în timpul creşterii treptate a dozelor.

Insuficienţă hepatică

La pacientii cu insuficienţă hepatică moderată poate fi necesară ajustarea dozei.

Vârstnici

Sunt valabile aceleaşi recomandari ca în cazul adulţilor.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Siguranţa şi eficacitatea utilizării carvedilolului la pacienţii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Durata tratamentului

Tratamentul cu carvedilol este de lungă durată.

Tratamentul nu trebuie întrerut brusc ci treptat, pe parcursul a câteva zile. Acest lucru este important în special în cazul pacienţilor cu afecţiuni coronariene.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie administrate în timpul mesei cu o cantitate suficientă de lichid.

Reacţii adverse şi supradozaj

Reacţii adverse

Profilul reacţiilor adverse asociate utilizării carvedilolului în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al anginei pectorale este asemănător cu cel observat în insuficienţa cardiacă cronică, deşi la aceşti pacienţi incidenţa reacţiilor adverse este mai mică. Reacţiile adverse apar în principal la începutul tratamentului.

S-au raportat următoarele reacţii adverse:

Sistem nervos central

  • frecvent: ameţeli, cefalee, fatigabilitate (în special la începutul tratamentului sau la creşterea dozei);
  • mai puţin frecvent: stare depresivă, tulburări de somn, parestezii.

Aparat cardio-vascular

  • frecvent: bradicardie, hipotensiune arterială ortostatică (în special la începutul tratamentului), edeme (incluzand edeme generalizate, ortostatice, genitale, la nivelul membrelor inferioare, hipervolemie şi supraîncărcare lichidiană);
  • mai puţin frecvent: hipotensiune arterială, sincopă, tulburări de ritm cardiac; tulburări ale circulaţiei periferice (extremităţi reci), exacerbarea simptomelor la pacienţii cu claudicaţie intermitentă sau fenomene Raynaud; angină pectorală; bloc A-V, agravarea insuficienţei cardiace (în special la creşterea dozei).

Aparat respirator

  • frecvent: astm bronşic şi apnee la pacienţii cu predispoziţie (mai puţin frecvent);
  • mai puţin frecvent: senzaţie de nas înfundat, simptome asemănătoare gripei.

Aparat digestiv

  • frecvent: tulburări gastro-intestinale (cu simptome cum sunt greaţă, dureri abdominale, diaree);
  • mai puţin frecvent: vărsături, constipaţie.

Cutanate

  • mai puţin frecvent: rectii alergice cutanate (erupţii cutanate, urticarie, prurit), reacţii asemănătoare lichenului plan; pot să apară leziuni cutanate psoriazice sau se pot agrava cele deja existente.

Alte reacţii adverse

  • frecvent: dureri la nivelul extremităţilor, scăderea secreţiei lacrimale;
  • mai puţin frecvent: impotenţă sexuală, tulburări de vedere;
  • rar: uscăciunea gurii, tulburări de micţiune, iritaţii oculare;
  • izolat: reacţii alergice.

Investigaţii diagnostice şi hematologie

  • izolat: modificarea concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor, trombocitopenie şi leucopenie.

Metabolism

  • datorită proprietăţilor blocante beta-adrenergice este posibil ca un diabet zaharat latent să devină manifest, iar diabetul zaharat manifest şi reglarea glicemiei să se agraveze;
  • frecvent: pacienţii cu insuficienţă cardiacă pot prezenta creştere în greutate şi hipercolesterolemie;
  • semnele de hipoglicemie pot fi mascate.

Supradozaj

Simptome

Hipotensiune arterială severă, bradicardie, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen şi stop cardiac. De asemenea, pot să apară dificultăţi în respiraţie, bronhospasm, vărsături, tulburări ale stării de conştienţă şi convulsii generalizate.

Tratament

Trebuie luate măsuri de îndepărtare a medicamentului neabsorbit prin: spălături gastrice sau inducerea de vărsături, în cazul administrării recente a medicamentului.

Se instituie tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale: pentru susţinerea funcţiei cardiace şi a circulaţiei se pot administra: orciprenalină i.v. (intravenos) 0,5 – 1 mg sau glucagon, iniţial 1 – 10 mg i.v., apoi 2 – 5 mg glucagon pe oră în perfuzie lentă; în caz de bradicardie refractară la tratament este necesar stimulator cardiac; în caz de bronhospasm se administrează simpatomimetice beta- adrenergice. În caz de vasodilataţie periferică se utilizează norfenefrină sau noradrenalină. În caz de convulsii se administrează i.v. lent diazepam sau clonazepam.

Notă: În caz de supradozaj sever cu simptomatologie de şoc, tratamentul trebuie să fie de durată deoarece sunt de aşteptat prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al carvedilolului, precum şi redistribuţia acestuia. Durata tratamentului depinde de gradul supradozajului; de aceea, este necesar să se continue terapia adjuvantă până la stabilizarea stării clinice a pacientului.

Alte informaţii

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate. Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Producător

SC. AC Helcor SRL.

Str. Victor Babeş, Nr. 62, Baia Mare, Jud. Maramureş, România

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

S.C. AC Helcor Pharma S.R.L. Str. Victor Babeş, Nr. 50, Baia Mare, Jud. Maramureş, România

Data ultimei verificări a prospectului Februarie 2012

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. S.C. Gandul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Vezi toate medicamentele in ordine alfabetica