Călătorie în Iordania, ţara unde a murit marea

Este aruncată parcă la întâmplare între Israel, Irak şi Siria, unele dintre cele mai „fierbinţi“ zone de pe glob astăzi, dar în Iordania locuitorii continuă să vândă roşii din camion pe marginea drumului, cămilele continuă să pască nestingherite în deşert, iar turiştii se înghesuie în continuare să vadă Petra, situl arheologic care îşi face loc pe lista celor şapte minuni ale lumii de astăzi. Sau cel puţin aşa era când am ajuns eu în Iordania, acum o lună...
Călătorie în Iordania, ţara unde a murit marea

Este aruncată parcă la întâmplare între Israel, Irak şi Siria, unele dintre cele mai „fierbinţi“ zone de pe glob astăzi, dar în Iordania locuitorii continuă să vândă roşii din camion pe marginea drumului, cămilele continuă să pască nestingherite în deşert, iar turiştii se înghesuie în continuare să vadă Petra, situl arheologic care îşi face loc pe lista celor şapte minuni ale lumii de astăzi. Sau cel puţin aşa era când am ajuns eu în Iordania, acum o lună…

Nimic nu părea că deranjează ritmul în care trece timpul în Iordania, cu excepţia unui lucru. Una dintre principalele probleme ale celor de aici este lipsa resurselor de apă, şi de câte ori pot îţi atrag atenţia asupra faptului că sunt în top zece ţări cu cele mai reduse resurse. La intrare în băile din Wadi Musa – localitatea care s-a dezvoltat în jurul sitului arheologic de la Petra – este vizibil următorul mesaj „Raţionalizează-ţi consumul de apă. Iordania este a doua cea mai săracă ţară din lume în ceea ce priveşte resursele de apă“. În realitate, se află în top zece, nu pe poziţia secundă, însă situaţia este gravă, statul fiind nevoit să îşi împartă resursele – râurile Iordan şi Yarmouk -, şi aşa modice, cu vecinii Israel şi Siria.

De altfel, cea mai mare parte a ţării – circa 75% – are climat deşertic şi vegetaţie pe măsură. În timp ce cobori pe Kings Highway (Drumul Regelui), una dintre cele mai spectaculoase şosele, similară la numărul de curbe cu Trans­alpina sau Transfăgărăşan, te întâmpină un peisaj arid. Dacă scanezi de jur împrejur pământul gălbui realizezi că puţinele plante care reuşesc să reziste în zonă au fost deja devalizate de turmele de capre aflate în căutare de hrană. În timp ce culmile golaşe sunt înviorate de capre, pe platouri zăreşti câte un cort rătăcit. Nici urmă de viaţă în jurul lui în mijlocul zilei, singurele semne că acolo trăieşte cineva sunt hainele întinse la uscat pe sârma de lângă cort şi urmele focului din seara precedentă. Fără vreo sursă de apă potabilă în apropiere şi fără altă sursă evidentă de hrănă în afara caprelor, aceşti oameni ai deşertului trăiesc suspendaţi în timp.

Află cum decurge o călătorie specială în inima deşertului de pe da.zf.ro!