De ce funcționează terapia de grup mai bine decât terapia individuală și ce se întâmplă într-un grup terapeutic. Sorana Kapusta: „Cu toții suntem vulnerabili, nu doar eu”

În prezent, tot mai mulți oameni caută soluții reale pentru vindecarea rănilor emoționale și pentru construirea unor relații mai sănătoase, motiv pentru care terapia de grup începe să fie privită nu doar ca o alternativă la terapia individuală, ci ca un spațiu profund transformator în sine. Despre forța acestui cadru terapeutic am vorbit alături de Sorana Kapusta, psihoterapeut cu formare în Analiză Tranzacțională și psiholog clinician, specializată în lucrul cu procese traumatice din perspectivă psihodinamică și fondator The Hive.

În acest interviu explorăm de ce terapia de grup poate deveni una dintre cele mai eficiente forme de vindecare emoțională, în ce situații depășește cadrul individual și ce se petrece, concret, într-un grup terapeutic.

CSID: Pentru cine este potrivită terapia de grup și cine ar trebui, poate, să înceapă cu terapie individuală?

Sorana Kapusta: Tind să răspund că terapia de grup se potrivește tuturor. Însă nu e neapărat adevărat. Realitatea este că în patologii, în tulburări de personalitate, terapia individuală funcționează mai bine.

Recomandări

Tulburarea de doliu prelungit: de ce unele persoane nu-și revin niciodată după decesul unui apropiat

„Terapie nocivă. Copii care nu mai știu să crească”. Ce a scos la iveală investigația jurnalistei…

Însă The Hive se adresează oamenilor care trec prin suferință, de orice fel ar fi aceasta, iar comunitatea strânsă în jurul amărăciunii are o putere extraordinară. Este resursa pe care o practicăm de mii de ani, în toate formele sale: tradiție, religie, viață comunitară etc.

CSID: Ce rol joacă sentimentul de „nu sunt singur” în procesul de vindecare?

Sorana Kapusta: A nu fi singur prin suferință este cel mai important beneficiu al întâlnirilor de grup. Nu avem atât de mult nevoie de soluții, cât de sentimentul că aparținem, că suntem în regulă și atunci când suntem fragili, că atunci când nu ne putem reprezenta așa cum ne-am dori, suntem susținuți de cei din jur.

CSID: Există situații în care validarea primită de la alți membri ai grupului are un impact mai puternic decât intervenția terapeutului?

Sorana Kapusta: Da, absolut. Validarea și acceptarea celorlalți este cheia procesului de regenerare internă. Mă aduc într-un spațiu în care cu toții suntem vulnerabili, nu doar eu. Nu e nimic în neregulă cu asta, cu toții trecem prin pierdere, cu toții ne simțim câteodată pierduți. Comunitățile sunt nucleul oricărei forme de organizare: țări, instituții, cartiere, școli. La fel, familiile apropiate, prieteniile sunt sufletul societății. Într-o perioadă în care distanțarea și mediul online au devenit norma, întâlnirile fizice vin să compenseze această lipsă a contactului.

Citește și: Terapia de cuplu îmi poate salva relația? 5 adevăruri pe care va trebui să le confruntați

CSID: Cum arată, concret, o ședință de terapie de grup? Se merge pe o structură clară sau discuțiile evoluează organic?

Sorana Kapusta: The Hive are o structură clară. Ne întâlnim sâmbăta între 9 și 14, explorăm împreună sentimente copleșitoare, povestim despre noi înșine. Avem teme clare în fiecare săptămână, scriem despre ce simțim, găsim împreună resurse.

CSID: Care este rolul terapeutului într-un astfel de cadru? Ce este el mai exact: moderator, ghid, observator activ?

Sorana Kapusta: La The Hive, terapeutul este în primul rând om, cu experiențe proprii, cu suferințe, cu o viață personală. Terapeutul se aduce pe sine împreună cu participanții. Noi credem foarte tare în aspectul relațional al terapiei, în lipsa diferențelor de rol. Ne strângem și ne aducem așa cum suntem, se întâmplă ca noi, terapeuții, să creăm acest cadru și să participăm cu ce știm, însă în primul rând suntem ființe vulnerabile și oricând expuse suferinței.

CSID: Există scenariul în care apare teamă de expunere. Cum sunt ajutați participanții să depășească această barieră?

Sorana Kapusta: Da, teama de expunere e foarte importantă. Înțelegem reticența de a se dezvălui, de aceea e ok ca la început să observăm ce se întâmplă, să ascultăm mult, să experimentăm grupul pentru a căpăta încredere. Avem reguli ferme în ceea ce privește confidențialitatea, procesul ascultării celuilalt fără a interveni, lipsa judecății. Am pus cap la cap împreună cu colegii mei un set de reguli ale casei, care să ne țină pe toți în siguranță.

CSID: Există momente dificile în proces? Ce ar trebui să știe cineva înainte să înceapă?

Sorana Kapusta: Bineînțeles că există și momente dificile, însă oricât de intense ar fi, ele sunt mai ușor de depășit împreună cu ceilalți. Practic, întrebarea este dacă vreau să fiu singur cu suferința, sau nu. Nu dacă suferința există — ea este inerentă condiției noastre umane. Cred că înainte de a veni la The Hive, oamenii trebuie să știe că orice ar simți este binevenit între ceilalți, că intențiile grupului sunt către a depăși perioada grea, către zâmbet, către liniște. Și că drumul nu va fi întotdeauna simplu, dar că nu vor fi singuri pe drum.

CSID: Cât durează, în medie, până când apar primele schimbări vizibile?

Sorana Kapusta: Noi ne-am gândit la cele 12 săptămâni de lucru împreună pentru că asta e timpul în care momentele de criză în viața oamenilor încep să se așeze, se așază ușor lucrurile. E important ca în această perioadă să nu rămânem captivi în momente ale doliului, să ne mișcăm prin suferință, să nu rămânem blocați în ea. Cred că timpul de 3 luni pe care l-am dat programului este rezonabil pentru ca momentele dificile să fie procesate.

CSID: Terapia de grup poate înlocui complet terapia individuală sau cele două ar trebui integrate?

Sorana Kapusta: Aici depinde de dorința și nevoia fiecăruia. În prima fază, The Hive este ca un program de urgență, unde venim când ne e greu. Însă viața nu e întotdeauna grea, și asta nu înseamnă că nu avem de ce să mergem la terapie. Terapia nu este doar pentru momente grele, este un drum al conștientizării de sine, o călătorie fascinantă pe dinăuntrul nostru. Terapia de grup este o însoțire fascinantă cu alți oameni, o resursă importantă pe care o putem accesa, în același timp cu terapia individuală. Ambele ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, să ne acceptăm pe noi înșine, să ne asumăm responsabilitatea alegerilor noastre.