Atacul de panica – tulburare paroxistica sau semnal de alarma?

Ea apare in mod brusc si inexplicabil sub forma unor stari de frica si de neliniste, dificultate de respiratie, palpitatii, ameteli, tremurat, frica inexplicabila de moarte, boala grava sau nebunie.
Atacul de panica – tulburare paroxistica sau semnal de alarma?
Atacul de panica - tulburare paroxistica sau semnal de alarma?

Surprinzator este ca expresia „atac de panica” nu a existat nici macar in subconstientul meu pana anul trecut, pentru ca, in afara de cateva filme, nu-mi aduc aminte sa fi auzit sau macar sa-mi fi povestit cineva vreodata de chestia asta. E pur si simplu unul din lucrurile alea pe care le stii ca si ordonare de cuvinte, dar despre care n-ai habar ce presupun…

Nu stiu voi cum sunteti, dar pe mine Dumnezeu m-a ferit de plic­ti­sea­la. Mi-a oferit tot felul de daruri, cu pre­turi mai mici sau mai mari. Dar cele mai pretioase, jinduite de foarte multi, le-am realizat cu suferinta, fara superficialitate si cu multa analiza introspectiva.

Suferinta este traita atat de diferit! Daca in privinta suferintelor fizice in cazul fiecaruia dintre noi organismul se manifesta diferit, in functie de pragul de toleranta la durere, suferintele spirituale ne coplesesc pe toti, dar ies la suprafata sub diferite simptome.

Unii aleg depresia, altii bulimia, altii atacurile de panica. Tulburarea de panica este o tulburare anxioasa destul de comun intalnita in medii urbane stresante.

Ea apare in mod brusc si inexplicabil sub forma unor stari de frica si de neliniste, dificultate de respiratie, palpitatii, ameteli, tremurat, frica inexplicabila de moarte, boala grava sau nebunie.

Intrucat aceste senzatii sunt fizice, majoritatea celor care manifesta aceste simptome trec prin cabinete medicale, unde incearca sa caute o boala organica. „In boala, corpul preia sarcina sufletului”, spunea Ruediger Dahlke, in extraordinara sa carte „Boala ca sansa”.

Panica la… descifrat

Biologic vorbind, atacul de panica vine din interpretarea gresita a unor reactii fizice (am niste simptome fizice si sunt incapabil sa le interpretez corect). Psihologic vorbind, este vorba despre atribuirea unei dimensiuni catastrofice unor simptome fizice (imi bate inima mai tare, inseamna ca voi face infarct sau ca am o boala foarte grava).

Panica implica elemente fizice si emotionale in aceeasi masura; persoana care sufera de atacuri de panica este de obicei una inclinata catre o sensibilitate crescuta in receptarea si interpretarea simptomelor corpului propriu.

Intreaga activitate cerebrala ce duce la panica este cauzata de aceasta interpretare gresita. Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp.

Modalitati de combatere

Hiperventilatia este o astfel de masura: controlul respiratiei, respiratia profunda combat cu succes atacul de panica. Se poate bea un ceai fierbinte. Sau un pahar cu apa. Se pot inchide ochii. Asezatul pe un fotoliu (daca este posibil).

De asemenea, daca este posibil, alergarea. Uneori chiar lucruri care par amuzante sau stupide pot ajuta. Fluieratul, fredonatul unui cantec. Oricand incerci ceva care se dovedeste a fi util, memoreaza acel lucru si fa-l de fiecare data cand ai un atac.

Aceste cateva idei pot atenua efectul atacului, iar cu timpul pot aduce chiar eliberarea definitiva.

Antidot definitiv: sedinte de psihoterapie

Statistic se arata ca un numar de 6 sedinte pot elimina aceasta problema. Sedintele de terapie presupun crearea unei relatii de incredere intre client si psiholog si asigurarea unui climat suportiv, securizant.

Ulterior, prin procedee din analiza existentiala, din analiza tranzactionala sau din psihologia cognitiv-comportamentala, terapeutul si pacientul pot aborda impreuna disconfortul resimtit de acesta in atacul de panica, pentru a-l elimina.

Retineti insa ca, in esenta orice aspect, stare sau gand emis de psihicul nostru are un mesaj pozitiv pentru noi. De aceea, atacul de panica este, in ultima instanta, un mod in care psihicul nostru alege sa ne transmita ceva important pentru noi.

Pagina 1 din 2
Mituri mioritice despre psihoterapie
Mituri mioritice despre psihoterapie