10 chipuri și roluri ale mamei în legătura profundă cu copilul său

  • Publicat:
10 chipuri și roluri ale mamei în legătura profundă cu copilul său
Sursa foto: Shutterstock

Există diverse chipuri și roluri ale mamei, fiecare dintre acestea punând bazele comportamentelor și credințelor ulterioare ale copilului ei despre propria persoană și despre lume.

În cartea „Mamă, tu unde erai atunci?” a psihoterapeutei Jasmin Lee Cori, specializată în tratarea adulților care au avut parte de abuz și neglijare în copilărie, autoarea deschide un drum nu tocmai ușor de parcurs pentru mulți adulți, acela al întoarcerii în trecut. Dar nu la momentele fericite, la joaca alături de prieteni sau la activitățile specifice vârstei.

Invitând la reflecție, pe parcursul a trei părți desfășurate în 14 capitole, Jasmin Lee Cori își însoțește cititorii cu grijă și empatie într-o călătorie de investigare a copilăriei și a relației cu cea mai importantă figură parentală – mama.

Pe acest drum al conștientizării a ceea ce a lipsit din copilăria fiecăruia, autoarea îi invită pe cititori nu doar la o explorare plină de compasiune, ci și la un proces vindecător de înțelegere, acceptare și schimbare.  Și, în aceeași măsură, de rupere a modelelor repetitive negative în relația cu copiii sau viitorii lor copii.

Chipuri și roluri ale mamei 

Psihoterapeuta americană listează 10 „chipuri” și roluri ale mamei în legătura profundă cu copilul său, fiecare dintre acestea punând bazele comportamentelor și credințelor ulterioare despre propria persoană și despre lume.

  • mama ca sursă (care oferă sentimentul apartenenței și identitate)
  • mama ca loc de atașament (oferind stabilitate, formarea unei stime de sine sănătoase și încredere în propriile forțe)
  • mama ca prim ajutor (ca baza de siguranță)
  • mama ca factor modulator (al emoțiilor și trăirilor)
  • mama ca figură hrănitoare (și care pune accent nu doar pe hrana fizică, ci și pe cea emoțională autentică)
  • mama ca oglindă (unul dintre cele mai importante roluri, care va crește, va scădea sau chiar deforma construcția valorii și a respectului de sine a copilului, ulterior a adultului în relație cu propria persoană și cu cei din jur)
  • mama ca suport moral (oferind încurajare)
  • mama ca mentor (oferind echilibru, insuflând un set de valori, punând limite, stabilind responsabilități)
  • mama ca figură protectoare
  • mama ca adăpost

Un exemplu în acest sens, a felului în care această legătură primordială marchează formarea de mai târziu a adultului, este subliniat de autoare prin povestea unei cliente întâlnite în practica privată:

O femeie care a suferit de anxietate toată viața mi-a spus că niciodată nu a auzit-o pe mama ei spunându-i că o să fie bine. Mama ei nu a calmat-o și nu a ajutat-o să se simtă bine în situații de stres.

În acest context a lipsit prezența mamei ca factor modulator eficient, care să facă trecerea prin prezența sa, prin gesturi liniștitoare sau prin explicații și verbalizare a emoțiilor, de la trăirile negative la cele pozitive, ale fiicei sale.

Vestea bună este că deficitele rezultate dintr-un maternaj inadecvat pot fi compensate mai târziu – poate că nu complet, dar mai substanțial decât îndrăznim de obicei să sperăm. Putem să-l vindecăm pe copilul interior neiubit și putem deveni adulți puternici și iubitori. Aceasta este o călătorie pe care merită să o facem, chiar dacă, precizează autoarea, este vorba despre multă muncă și despre o reconstrucție majoră. Pentru că ne alcătuim din nou pe noi înșine în multe aspecte, de la conexiunile ce se refac în creierul limbic până la convingerile noastre de bază, de la propria percepție de sine până la modul în care relaționăm cu cei din jur, de la anxietatea din piept până la capacitatea de a iubi, de a ne îmbogăți, de a adormi ușor noaptea.

În prima parte a cărții, Jasmin Lee Cori analizează nevoile celor mici în relația cu mama, ce înseamnă un bun maternaj, explicând totodată ce este atașamentul și de ce acesta este cel mai important element care se manifestă și în viața de adult, în interacțiunile cu ceilalți, în formele în care a fost interiorizat în copilărie, ca răspuns la prezența mamei.

A doua parte descrie impactul neglijării afective, explică ce înseamnă o mamă absentă emoțional, deși prezentă fizic și activă în rolul de îngrijire, consecințele abuzului emoțional asupra copiilor, dar și ce fel de răni le pot împinge pe mame să se poarte inadecvat cu cei mici.

Și, nu în ultimul rând, cea de-a treia parte introduce subiectul vindecării, pornind de la exemple și exerciții, de la rolul psihoterapiei individuale sau de grup, prin tehnici ca reparentajul copilului interior, elaborarea și procesarea emoțiilor, ținerea unui jurnal, compensarea nevoilor nesatisfăcute și până la deschiderea către acceptare a unor relații care să aducă susținere, sprijin și afecțiune.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”