Terapia prin mişcare la copii: de ce şi când trebuie făcută

Află tot ce trebuie să ştii despre beneficiile terapiei prin mişcare.
Terapia prin mişcare la copii: de ce şi când trebuie făcută

1 din 4 copii cu vârsta sub 1 an are nevoie de kinetoterapie, arata statisticile din România, însă cei mai mulţi copii nu beneficiază de această terapie din motive diverse: lipsa banilor, lipsa unui specialist în proximitatea locuinţei sau chiar lipsa unui diagnostic. Astfel, mulţi ajung să crească cu probleme posturale, cu deficienţe de poziţie şi de mişcare, probleme ce se vor accentua odată cu vârsta.

Terapia prin mişcare

Fie că este vorba de o vizită profilactică, din iniţiativă proprie sau există o recomandare pentru urmarea unui program de kinetoterapie, evaluarea motrică joacă un rol esenţial în dezvoltarea armoniasă a copiilor. În funcţie de vârsta copilului, se urmăresc diferite aspecte ale dezvoltării neuromotorii a acestuia. Astfel, de la nivelul de motricitate, orientarea temporo-spaţială, capacitatea respiratorie şi până la analiza posturală a adolescentului, toate aceste aspecte trebuie analizate riguros de terapeuţi.

În urma unei astfel de evaluări, care în general durează aproximativ 30 de minute, părinţii primesc informaţii, în funcţie de vârstă, despre: etapele de dezvoltare neuro-motorie pe care bebeluşul urmează să le parcurgă, cum să stimuleze bebeluşul senzitivo-motor, cum să manevreze bebeluşul în timpul alimentaţiei şi transportului acestuia, cum să poziţioneze corect bebeluşului. În cazul copiilor mai mari, părinţii primesc informaţii despre postura copilului şi eventualele tulburări ale sistemului neuro-musculo-scheletal, cum să adopte o poziţie corectă, stimulare prin diferite jocuri, alegerea unui sport benefic. În fiecare caz se discută despre oportunitatea şi beneficiile urmării unui program de kinetoterapie, a explicat Iulian Nicolae, kinetoterapeut.

În funcţie de evaluare, în cazul prezenţei unor afecţiuni, programele de kinetoterapie pediatrică se aplică în recuperarea afecţiunilor ortopedice, post-operatorii, post-traumatice, neurologice, neuromusculare, întârzieri motorii, turburări de coordonare şi echilibru, prematuritate severă sau sindromuri de tip West, Down, Hipoton etc.

În funcţie de obiectivele stabilite, kinetoterapia are că scop restabilirea aliniamentului corporal normal, achiziţionarea principalelor aptitudini motrice, redobândirea amplitudinii de mişcare, a forţei, rezistenţei musculare, recuperarea coordonării, controlului şi echilibrului, reeducarea sensibilităţii, corectarea deficitului respirator, a precizat Andreea Tamaş, terapeut şi fundraiser al Asociaţiei Kinetobebe