Lipsa afecţiunii părinteşti, motivul obezităţii infantile

Nu televizorul, ci afecţiunea parentală este factorul care influenţează, în cea mai mare măsură, greutatea copiilor. Potrivit unui studiu efectuat la Oregon State University, gadgeturile care îi ţintuiesc pe micuţi în scaun nu poartă cea mai mare vină.

Două studii aparţinând cercetătorilor americani demonstrează că există o legătură între stilul de autoritate părintească şi greutatea copiilor. Potrivit acestora, se pare că părinţii care nu se implică prea mult în viaţa propriilor copii, fiind destul de permisivi, favorizează creşterea în greutate a micuţilor. Pe de altă parte, părinţii iubitori, autoritari, îşi cresc copiii într-un mod mai sănătos.

Specialiştii atrag atenţia că, în categoria părinţilor neglijenţi intră şi aceia care lucrează până târziu, care sunt mereu plecaţi de acasă şi îşi petrec puţin timp cu micuţii lor. Acestea sunt premisele care favorizează un comportament infantil nesănătos, copiii lor petrecându-şi mai mult timp în faţa televizorului faţă de ceilalţi.

Recomandări

Cele mai bune articole de îmbrăcăminte în care să dormi, conform experților

Tragica poveste a gemenei siameze care a trăit lângă sora ei moartă

Practic, în felul acesta se încurajează sedentarismul, iar potrivit statisticilor efectuate de specialişti, se pare că micuţii cu vârsta între 2 şi 4 ani, neglijaţi de părinţi, îşi petrec mai mult de 7 ore pe zi  în poziţia şezut, în loc să se joace, să fie activi.  Aceste ore nu includ intervalele de somn sau pe cele în care copiii mânăncă.

Cercetătorii au reuşit să identifice şi 4 categorii de părinţi: grijulii (foarte ataşaţi de copii, relaţie caldă, dar foarte autoritari), autoritari (relaţia cu copiii este mai puţin caldă, sunt autoritari), permisivi (control minim, relaţie caldă), neglijenţi (relaţie rece, dezinteres, control minim).

Copiii având părinţi neglijenţi prezintă cel mai mare risc de a deveni obezi, pentru că de la vârste fragede sunt lăsaţi să facă ce vor, iar televizorul îi atrage în cea mai mare măsură întrucât nu reprezintă o provocare intelectuală sau fizică, însă le stârneşte curiozitatea şi încercarea de a înţelege cum e posibil ca persoane în toată firea să intre înr-o cutie.

„Micuţii sunt activi prin natura lor, sunt spontani, e normal pentru ei să ţopăie minute în şir”, explică experţii. „Când încep şcoala, cantitatea de mişcare se reduce şi apoi continuă în aceeaşi tendinţă de-a lungul vieţii. De aceea, primii ani de viaţă sunt deosebit de importanţi pentru a-şi însuşi un stil de viaţă sănătos, activ, de auto conştientizare, de acceptare socială şi chiar de dezvoltare cerebrală şi cognitivă”, mai adaugă aceştia.

Aveţi un copil supraponderal? Luaţi măsuri din timp, altfel va avea de suferit toată viaţa!

Iată de ce este important ca părinţii să se asigure că odraslele lor fac suficientă mişcar, se joacă şi interacţionează cu ceilalţi copii de vârsta lor. Părinţii care se joacă efectiv cu copiii lor au cel mai mare impact asupra acestora, însă contează orice alt fel de implicare: fie că îi supraveghează de la distanţă sau doar îi trimit la joacă.

„Când copiii sunt foarte mici, joaca este principala lor activitate din orele de vegehe, prin urmare, încurajările venite din partea părinţilor şi suportul acestora sunt cruciale. Dacă aveţi un preşcolar care nu vrea să iasă afară cu copiii şi preferă să stea în casă, jucându-se cu telecomanda sau cu telefonul mobil, acţionaţi!”, recomandă specialiştii de la Oregon State University.

Citeşte şi: Mămicile stresate, predispuse la a-şi îndopa copiii până când ajung supraponderali

Obezitatea la copii, influentata de greutatea mamei si obiceiurile ei periculoase

Televizorul – inamicul din camera copilului tau