D-l Goe al zilelor noastre: copilul cu ADHD

La putin timp dupa 15 septembrie, dupa lunga vacanta de vara, copilul meu a inceput razboiul impotriva scolii, a temelor si-a responsabilitatilor de orice fel. Greu, foarte greu, a demarat anul acesta scolar, iar psihologul scolii a decis: Deficit de atentie si tulburare hiperkinetic
D-l Goe al zilelor noastre: copilul cu ADHD
D-l Goe al zilelor noastre: copilul cu ADHD

La putin timp dupa 15
septembrie, dupa lunga vacanta de vara, copilul meu a inceput
razboiul impotriva scolii, a temelor si-a responsabilitatilor de
orice fel. Greu, foarte greu, a demarat anul acesta scolar, iar
psihologul scolii a decis: Deficit de atentie si tulburare
hiperkinetica.

Ce am de facut? Ce e recomandat? In prima faza, bineinteles ca am
intors Internetul pe toate fetele in cautarea acestui subiect. Si
atunci cand iti intra o idee in minte, devine foarte usor sa
gasesti indicii pentru a o cre­de. Si astfel am adjudecat –
co­pilul meu are ADHD.

Semnele pe care eu le-am urmarit si le-am recunoscut, o parte
dintre ele si la piticul meu au fost:

– ignora detaliile; greseste frecvent din neglijenta; isi mentine
cu greutate concen­trarea la activitati sau la joaca; pare sa nu
asculte cand cineva i se adreseaza direct; nu res­pecta
instructiunile si regulile in general.

De fapt are pro­bleme in a intelege regulile; nu termina ce-a
inceput; are dificultati in a-si or­ganiza sarcinile si
ac­tivitatile; uita foarte repe­de ce trebuie sa faca; se
agita/misca in continuu; vorbeste excesiv; raspunde inainte de-a
asculta intreba­rea pana la capat. Intrerupe si deran­jea­za alte
persoane.

Este tot atat de adevarat ca multe din cele de mai sus provin din
faptul ca un copil
nu reuseste intotdeauna sa inteleaga regulile. Lucrurile aces­tea
se invata in timp, unii mai repede, altii mai catinel, catinel…
Important este sa le invete pana la urma!

La „moda” adhd-isti

Copilului meu ii place sa to­paie, sa sara, sa faca boacane si
sa-si surprinda mereu pa­rintii si pro­fesorii cu cate o trasnaie.
In urma cu 30 de ani, s-ar fi spus despre el ca este un copil
neastamparat sau prost educat, neglijat de parinti ori pur si
simplu un co­pil-problema.

Astazi, me­dicii au dat alt nume acestui tip de comportament. Se
nu­meste deficit de atentie cu hi­per­kinezie: ADHD. Sa fim
seriosi! Copiii sunt hiper­ac­tivi, se joaca, sunt mai putini
atenti la parinti si la educa­tori. Dar asta nu inseamna ca sunt
adhd-isti! Unde naiba era boala asta acum 20 de ani cand eram eu
copil?

A venit asa, dintr-o data, pen­tru ca
parintii
sunt creduli si vor ca ai lor copii
sa fie, cum­va la moda, denumiti adhd-isti! Si-am sa va spun si
finalul aces­tei povesti, recunoscand ca, in urma testelor
efectuate la „Spitalul Obregia”, am ra­su­flat cu totii
usurati.

Ba­ietelul nostru NU are ADHD! Partile din comportamentul lui, pe
care le-am considerat ca fiind posibile simptome, sunt cauzate de
evenimente de zi cu zi si pot fi usor indepartate. Se incadreaza in
normalul varstei si sunt doar moduri originale sau nu, de a atrage
intr-un fel atentia!

Abordarea multi disciplinara, cheia reusitei

Din cauza comportamen­tului la scoala va fi izolat de grup, va fi
respins de colegi. Pro­fe­sorul il va cer­ta pentru ca nu e atent.
Aca­sa, simtindu-se ei insisi vinovati, parintii isi vor re­varsa
si ei angoasele pe co­pil.

Cu timpul, atat si­tua­tia de la scoala, cat si cea de acasa vor
inrautati simpto­me­le, iar in lipsa tratamentului, copilul cu

ADHD
devine si mai agre­siv, dezvoltand
compor­ta­­mente anti-sociale.

Cea mai eficace modalitate de interventie in ADHD este abordarea
multidisci­pli­na­ra: medicala, psihologica si educationala, in
care sunt implicati parintii, profesorii, psihologul si medicul
spe­cialist in psihiatria copilului si adolescentului.


Pagina 1 din 2
Cel mai nou articol Video:
Ce este atașamentul și cum îți influențează viața