Încălzirea cu lemne este adesea percepută ca o soluție naturală, economică și eficientă. Totuși, această percepție creează frecvent o falsă siguranță: ideea că „dacă arde, este bun de pus pe foc”. În realitate, multe materiale aparent inofensive pot genera riscuri serioase pentru sănătate, siguranța locuinței și mediul înconjurător. Iată ce nu ar trebui niciodată să arunci într-un șemineu sau într-o sobă.
Lemnul folosit în construcții, paleții, resturile de mobilier sau materialele vopsite conțin substanțe chimice destinate rezistenței la dăunători și umezeală. Prin ardere, acestea eliberează compuși toxici precum arsenicul sau plumbul, cu efecte directe asupra aparatului respirator și cu potențial cancerigen. În plus, aceste substanțe accelerează coroziunea focarului și a coșului de fum.
Citește și: Cu ce se desfundă soba de teracotă? Cum să o cureți CORECT și de ce este important să o faci regulat
Mobilierul vechi sau plăcile din PAL sunt un amestec de lemn, adezivi industriali și finisaje sintetice. Arderea lor produce un cocktail de gaze toxice și fum dens, periculos atât pentru ocupanții casei, cât și pentru structura sistemului de evacuare. PAL-ul, în special, este extrem de nociv din cauza concentrației ridicate de adezivi chimici.
Lemnul degradat sau insuficient uscat nu doar că arde ineficient, dar favorizează acumularea de creozot pe pereții coșului de fum, crescând riscul de incendiu. Sporii de mucegai eliberați pot declanșa iritații ale ochilor, gâtului și plămânilor, mai ales în spații slab ventilate.
Deși pare lemn natural, cel provenit din mediul marin este impregnat cu sare. Arderea sa duce la eliberarea de gaze extrem de toxice, inclusiv dioxine și clor, substanțe dăunătoare atât sănătății umane, cât și structurii metalice a coșului de fum.
Ziarele, cutiile de carton și ambalajele lucioase produc jar ușor, care poate fi antrenat de curentul de aer și poate provoca incendii la nivelul coșului sau al acoperișului. Mai grav, cernelurile colorate și straturile plastifiate degajă gaze toxice la ardere.
Arderea plasticului este una dintre cele mai periculoase practici. Indiferent de formă, pungi, sticle, polistiren sau filtre de țigări, plasticul eliberează substanțe cancerigene extrem de persistente. Expunerea nu este limitată la interiorul locuinței; fumul toxic afectează și zonele din jur.
Deși foarte inflamabile, scamele conțin fibre sintetice provenite din îmbrăcăminte. Arderea lor eliberează microplastice și vapori chimici periculoși, iar combustibilitatea excesivă le face dificil de controlat.
Cărbunele nu este destinat utilizării în spații închise. Arderea lui produce cantități mari de monoxid de carbon, un gaz incolor și inodor, dar letal. Chiar și sistemele de ventilație bine proiectate pot fi depășite de aceste emisii.
Anumite plante decorative sau uscate pot provoca reacții alergice sau iritații severe atunci când sunt arse. Specii precum iedera otrăvitoare, stejarul otrăvitor sau oleandrul sunt deosebit de periculoase, chiar și după uscare.
Lipsa uscării corespunzătoare și conținutul ridicat de rășină fac din brazii de Crăciun un pericol major. Ard rapid, cu flăcări instabile, pot produce scântei și pot declanșa incendii de coș sau chiar fisuri structurale.
Deși nu reprezintă un risc toxic major, arderea alimentelor generează mirosuri persistente și atrage dăunători. Depunerile rezultate pot deveni puncte de acces pentru rozătoare în coșul de fum.
Lumânările parfumate conțin coloranți și parfumuri sintetice care emit compuși organici volatili. Fotografiile vechi sunt acoperite cu straturi plastice și chimice, iar arderea lor eliberează fum toxic. În plus, deciziile impulsive pot duce la pierderi ireversibile.
Utilizarea benzinei, a lichidului pentru grătar sau a kerosenului este extrem de periculoasă. Aceste substanțe pot provoca aprinderi violente, temperaturi necontrolate și distrugerea rapidă a șemineului sau a locuinței.
Foto: shutterstock