Castrarea, moft sau necesitate?

Nu există bătaie mai mare de cap decât un cotoi care îţi distruge toate perechile de pantofi sau care miaună neîntrerupt, fără motiv, când ţi-e somnul mai dulce.
Autor: Paula Rotaru
Castrarea, moft sau necesitate?

Nu există bătaie mai mare de cap decât un cotoi care îţi distruge toate perechile de pantofi sau care miaună neîntrerupt, fără motiv, când ţi-e somnul mai dulce.

Pentru toţi cei care mai stau încă pe gânduri dacă să păstreze sau nu bărbăţia animalului de companie, vom expune în rândurile ce urmează argumentele PRO ale acestei proceduri controversate.

Năstasă Andrei Emilian, medic veterinar la Clinica SanitaVet (www.sanitavet.ro) ne ajută în acest demers. Cel mai important aspect este scoaterea animalelor din circuitul reproductiv, cunoscute fiind cazurile de stăpâni care abandonează puii, încurajând astfel creşterea numărului de câini vagabonzi, dar şi cruzimea faţă de animale.

Apoi, există riscul de împerechere cu masculi sau femele neadecvate taliei şi rasei, fătări distocice, solicitante, epuizante pentru femele, perioade lungi de călduri, repetitive, care pot crea disconfort atât proprietarilor de pisici, cât şi vecinilor.

Desigur, castrarea şi sterilizarea vin la pachet şi cu anumite dezavantaje, cele mai frecvente vizând tendinţa animalelor de a deveni mai sedentare, fapt ce conduce la obezitate, dar problema este uşor de controlat prin hrană corespunzătoare în cantităţi adecvate greutăţii şi taliei animalului şi prin mişcare zilnică. Recomandarea medicului veterinar este ca începând cu vârsta de 6 luni să luăm în considerare varianta castrării sau a sterilizării, ţinând cont însă de aspecte precum talia sau constituţia.

De exemplu, căţeii de talie mare, cu o constituţie mai robustă, au o dezvoltare mai tardivă şi se castrează după un an, pentru a se putea dezvolta complet şi armonios. În cazul cotoilor – definiţia corectă a motanului necastrat – se aplică aceeaşi regulă, castrare după vârsta de un an, îndeosebi pentru a preveni apariţia unor afecţiuni ale tractului urinar inferior, în special urolitiaza.

Atât castrarea cât şi sterilizarea se realizează cu anestezie generală, însă înainte de a se trece la procedura propriu-zisă este necesară efectuarea unor analize de laborator, pentru a vedea în special funcţia principalelor organe vitale implicate în metabolizare (ficat) şi eliminare a anestezicului (rinichi), alături de examinarea cardiovasculară.

Mulţi stăpâni se tem însă de efectele adverse ale anesteziei. Dar bucurându-ne de evoluţia medicinei, putem acum apela la anestezia inhalatorie, care se bucură de avantajele unui control mai sporit al medicului anestezist asupra pacientului, prin dozarea mult mai precisă a substanţelor folosite.

Perioada post-operatorie şi de recuperare se întinde pe aproximativ 10-12 zile. Primele 4-5 ore sunt însă critice şi se recomandă supraveghere medicală de specialitate, animalul trebuie să stea liniştit, într-un mediu ferit de zgomote şi lumină puternică.

Recuperarea este mai rapidă în cazul masculilor, din cauza traumatismului mai redus, dar mai solicitantă şi dureroasă la femele, ca urmare a incizării musculaturii cavităţii abdominale. Alte simptome resimţite post-operator pot consta în senzaţie de vomă, ameţeală, apatie, inapetenţă, motiv pentru care se recomandă o supraveghere atentă şi vizite regulate la medicul veterinar.