Vaccin antirubeolic – despre rubeolă, diagnostic, contraindicaţii şi precauţii la vaccinare

Numele de rubeola provine din latina si inseamna „rosu mic”. Initial, rubeola a fost considerata a fi o varianta a rujeolei sau a scarlatinei si se numea "a treia boala". În limbajul popular mai este denumită pojărel sau pojarul mic.

Numele de rubeola provine din latina si inseamna „rosu mic”. Initial, rubeola a fost considerata a fi o varianta a rujeolei sau a scarlatinei si se numea „a treia boala”. Abia in 1814 a fost descrisa pentru prima data ca afectiune separata in literatura medicala germana, de aici si denumirea de „pojar german”.  (La noi în limbajul popular mai este denumită pojărel sau pojarul mic.)

In 1914, Hess a postulat o etiologie virala pe baza studiilor sale pe maimute. In 1938, Hiro si Tosaka au confirmat etiologia virala transmitand boala la copii prin intermediul spalaturilor nazale filtrate de la persoanele cu afectiune acuta.

Dupa o epidemie masiva de infectie cu rubeola in 1940, Norman Gregg, un oftamolog australian, a raportat in 1941 aparitia cataractei congenitale la 78 de nou nascuti ai caror mame fusesera infectate cu rubeola la inceputul sarcinii. Aceasta a fost prima recunoastere publicata a sindromului rubeolic congenital (SRC). Virusul rubeolei a fost izolat pentru prima data in 1962 de Parkman si Weller. Primele vaccinuri antirubeolice au fost autorizate in 1969.

 

Pagina 1 din 9