VACCINAREA (IV). Cine apelează la homeopatie își asumă potențialele stagnări sau înrăutățiri ale bolii de care suferă

Am constatat că în topul terapiilor alternative se află remediile homeopate, despre care vă invit să discutăm.
20.10.2020 |
VACCINAREA (IV). Cine apelează la homeopatie își asumă potențialele stagnări sau înrăutățiri ale bolii de care suferă
Foto: Dragoș-Paul Hagiu
  • Autor: Dr. Claudia Dobocan, medic rezident neonatologie
  • Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „MS Curie”

Remediile homeopate constau în substanţe extrem de diluate, „astronomic” de mult diluate (prin diluţii succesive) şi dinamizate, care, potrivit legii similitudinii, sunt administrate de regulă în doze infinitezimale.

Analizată etimologic, homeopatia reprezintă contracararea bolii (pathos) printr-un stimul similar (homeo) celui care produce suferința.

În antiteză se situează medicina alopată (allos=contrar), deci convențională, care tratează prin inhibiția mecanismelor patogene.

S-a constatat că o soluţie atât de diluată nu mai conţine în final nicio moleculă din substanţa iniţială, ci păstrează o „amprentă energetică” a acesteia.

În prezent, autoritățile reglementatoare din medicina internațională (Colegiile de experți) atenționează că homeopatia nu este decât un placebo destul de scump și că acei pacienți care apelează la ea își asumă potențialele stagnări sau înrăutățiri ale bolii de care suferă.

Dar de ce este atras spre această categorie de remedii un public atât de numeros!? În primul rând, pentru că printre practicanții homeopatiei se află medici și farmaciști care au renunțat – din motive pe care nu le cunosc și nu le-aș putea comenta – la principiile de tratament alopate.

Aceștia garantează că metoda lor „nu are efecte adverse”. Mai mult, recomandă și prescriu tratamente „lipsite de riscuri sau de efecte adverse” pentru vârste și situații fiziologice pe care publicul larg le consideră extrem de sensibile la potențiale efecte adverse pe care medicația convențională le poate avea: în speță, vârsta neonatală, sarcina, lăuzia, alăptarea.

Sunt homeopați care oferă tratamente pentru lipsa de urinare a nou-născutului (care în medicina tradițională este un semn foarte sugestiv pentru deshidratare severă prin lipsă de aport), pentru travalii prelungite și contracții uterine ineficiente, pentru hemoragii postpartum. Or, trebuie să atrag atenția publicului cititor: hemoragia uterină reprezintă principala cauză de mortalitate la naștere, la nivel global!

Analizând în continuare motivele publicului apelant la acest gen de abordare, în homeopatie, terapeutul rezervă mult mai mult timp pacienţilor săi, mai ales pentru discuţii, decât se obişnuieşte în medicina convenţională, unde lipsa de timp a devenit o serioasă problemă.

Prima parte a anamnezei la homeopat durează până la două ore. Chiar şi următoarele faze ale acestei culegeri de informaţii despre pacient în vederea stabilirii unui diagnostic, deşi mai reduse în timp, le depăşesc cu mult pe cele practicate de medicii convenţionali.

Însă practicantul analizează semne și simptome precum „tendința de nepotolit de a strânge dinții şi de a musca tot ce intra în gură”, „fracturi pe dreapta, indiferent de boală”, „gripa la stomac cu îmbalonare şi râgâieli sau diaree„ sau „parturientă (femeie aflată în travaliu) care este arțăgoasă, repede medicul, chemându-l imediat înapoi”.

Găsesc că mulți dintre suferinzii care apelează la astfel de cure se simt băgați în seamă, înțeleși, compătimiți și empatizați de interlocutor, iar dacă rezolvarea suferinței lor se petrece, înseamnă că aceasta era o somatizare a unei suferințe emoționale, ușurată printr-un efect de tip placebo.

Părerea mea personală este că fiecare suferință fizică ar putea beneficia de pe urma lucrului cu subconștientul, însă aceasta în cadrul unei psihoterapii convenționale, profesioniste și susținute, întotdeauna ca adjuvant al unui tratament alopat.

Posibilitatea pe care o accept și care ar putea să fie fundamentată științific este aceea că homeopatia ar putea avea un oarecare efect în terapia de desensibilizare a alergicilor (expunerea la doze extrem de mici din alergen ar putea conduce la dezvoltarea toleranței). Însă nu o recomand și nu aș prescrie-o niciodată niciunui pacient de-ai mei, indiferent de situație.

Îmi amintesc că odată am fost intrigată să aflu cum o mamă nu a reușit să liniștească colicile bebelușului său, după multe remedii alopate încercate, decât cu un preparat homeopat vândut la liber „over the counter” în farmacii.

Am studiat produsul pe internet și am descoperit că „secretul” stătea în baza pe care era încărcată substanța homeopată, anume cărbunele activat – un cunoscut absorbant al bulelor de gaz din intestine (de altfel, un remediu alopat folosit pe scară largă).

Simt nevoia să aduc o lămurire. Vă invit să nu încurcăm termenii: homeopatie nu este egal cu apifitoterapie, adică cu terapiile bazate pe „comorile stupului de albine” (apiterapia) și cu cele bazate pe extracte din plante (plafar, fitofarmacie).

Atât mierea și derivații ei, cât și plantele medicinale conțin substanțe active cu efecte cuantificabile. Însă, deși pot avea un efect tonic general și adjuvant al multor stări, ele ar trebui folosite numai împreună cu un tratament medicamentos sau chirurgical, după caz, convenționale.

Este importantă mențiunea că acele concentrații de substanță activă obținute prin infuzie sau decoct sunt nestandardizate și imprecis cuantificabile, ridicându-se problema supra- sau subdozării, a interacțiunilor potențatoare sau inhibitorii dintre substanțe, a alergiilor prin repetate administrări sensibilizante.

Foarte apreciate în comunitățile cu acest gen de afinități sunt și uleiurile esențiale. O să vă comentez doar două dintre cele mai utilizate dintre ele: cel de lavandă și de ceai verde.

Studiile clinice și studiile de caz raportează că uleiul de lavandă și uleiul de arbore de ceai verde pot avea activitate de perturbare endocrină, în sensul activării receptorilor estrogenici.

Sunt descrise în literatura medicală cazuri de băieței cu ginecomastie prepubertară (dezvoltarea glandei mamare la băieți ) și apariția telarhei premature la fetițe (dezvoltarea prematură a sânilor), ca urmare a folosirii zilnice de produse conținând cele două uleiuri esențiale.

În VACCINAREA (V) aduc în atenție un punct nevralgic, și anume teama medicilor de vaccinare, cu impact major asupra ratei de acoperire vaccinală.