Proceduri chirurgicale în cancerul rectal

Profesorul Universitar Doctorul Harald Rosen, medic chirurg, specializat în chirurgie abdominală, colorectală şi chirurgia obezităţii la Wiener PrivatKlinik , ne-a explicat care sunt opţiunile chirurgicale în cazul cancerului rectal.
Proceduri chirurgicale în cancerul rectal

Profesorul Universitar Doctorul Harald Rosen, medic chirurg, specializat în chirurgie abdominală, colorectală şi chirurgia obezităţii, ne-a explicat care sunt opţiunile chirurgicale în cazul cancerului rectal

Care sunt cele mai bune tehnici chirurgicale?

În general, radicalitatea oncologică este cel mai important obiectiv în rezecţia rectală, este scopul principal al rezecţiei rectale oncologice. Cu toate acestea, cu tehnicile moderne standard, cancerul rectal de până la 2 cm de anus poate fi îndepărtat în condiţii de siguranţă prin conservarea sfincterului. 

Acest lucru se poate realiza fie prin utilizarea instrumentelor moderne (capsatoare) sau – în cazurile de tumori rectale foarte mici – prin tehnici chirurgicale de specialitate, care sunt capabile de a elimina tumora printr-o procedură abdominală combinata, precum şi transanal.

Opţiuni de reconstrucţie a sfincterului (în cazul în care intervenţia chirurgicală de conservare a sfincterului nu este o opţiune)

În centrele specializate doar mai puţin de 10% dintre toţi pacienţii vor avea nevoie de o eliminare completă a sfincterului anal – fie datorită tehnicilor menţionate mai sus, sau datorită unei reduceri a tumorii primare prin preoperator (neoadjuvant) chimioterapie/ radioterapie. Cu toate acestea, printre aceşti puţini pacienţi care vor avea nevoie îndepărtarea sfincterului (la pacienţii selectaţi), se poate discuta despre o reconstrucţie de „neorectum“ sau  „neosphincter“.

Această abordare trebuie să fie discutată pe larg într-o consiliere preoperatorie, deoarece acesta va fi doar un compromis care va ajuta pacientul să trăiască fără o colostomie abdominală permanentă sau purtand un sac de stomă. Cu toate acestea, pacientul nu ar trebui să aibă iluzia că va avea o situaţie de continenţă 100% „normală“ . Pe de altă parte, la pacienţii bine selectaţi am fost capabili, în mod repetat, de a realiza o calitate excelentă a vieţii cu o astfel de abordare, oferindu-le posibilitatea de a relua aproape toate activităţile zilnice pe care le-au făcut înainte de operaţie.

Graciloplastia dinamică

Graciloplastia dinamică este rezervată numai pentru acei pacienţi la care toate celelalte opţiuni, fie pentru conservarea sfincterului sau restaurarea continenţei, au eşuat. Este o metodă care poate îmbunătăţi atat continenţa, precum şi calitatea vieţii la pacienţii care altfel ar fi grav incontinenţi (în ciuda tuturor celorlalte opţiuni terapeutice) sau ar trebui să trăiască cu o stomă abdominală.
Pe de altă parte, pacienţii care trăiesc cu această metodă vor trebui să aibă o anumită capacitate mentală, precum şi fizică, pentru a depăşi, de asemenea, limitările care pot fi asociate cu această procedură.

Graciloplastia non-dinamică

Graciloplastia dinamică este o procedură cu rate ridicate de complicaţii. De foarte multe ori, acestea sunt legate de implantarea de stimulator cardiac.

Ar putea aceste complicaţii să fie reduse prin efectuarea graciloplastiei non-dinamice? La momentul actual se recurge foarte rar la implantarea unui stimulator nervos pentru graciloplastie, mai ales că mulţi dintre pacienţi se refac doar prin reconstrucţia musculară. Stimulatorul este rezervat doar pentru câteva cazuri, acelea în care învelitoarea musculară singură nu este de succes. Prin urmare, complicaţiile specifice precum şi costurile asociate cu implantul unui stimulator au fost reduse în mod semnificativ.

Implantarea de sfincter artificial

La fel ca multe alte centre renumite la nivel mondial, ne-am oprit, de asemenea, din utilizarea sfincterului intestinului artificial din cauza complicaţiilor care pot apărea şi a ratei ridicate de explant.

Stimularea nervului sacral (SNS) – o opţiune pentru incontinenţa fecală?

Stimularea sacrală nervoasă (SNS), poate fi considerată ca fiind, probabil, una dintre cele mai mari realizări în tratamentul multor probleme funcţionale ale planşeului pelvin şi este stabilită pentru a fi tratamentul numărul 1 pentru majoritatea pacienţilor care suferă de incontinenţă de fecale.

Datorită posibilităţii de a testa o mare parte dintre pacienţi cu o fază de testare minim invazivă (2-3 săptămâni), putem identifica acei pacienţi care sunt candidaţi reali pentru o stimulare permanentă a nervilor şi care vor beneficia, astfel, de o îmbunătăţire a incontinenţei în măsură de 80-90%.

Care este cea mai bună opţiune pentru pacient şi cum pot afecta aceste proceduri calitatea vieţii?

Este vorba de selecţia preoperatorie şi informarea pacientului. Candidaţii pentru toate procedurile (conservare extremă de sfincter, precum şi restaurarea prin graciloplastie) trebuie să fie conştienţi de efectele secundare postoperatorii (sindromul de rezecţie, tulburări de vidanjare rectale etc.) precum şi metodele de depăşire a problemelor funcţionale după o intervenţie chirurgicală (cu care aproape toată lumea se va confrunta cel puţin în primele luni).

A-i spune pacientului pe care îl vei opera că totul va fi la fel de normal ca înainte de operaţie, este,  pur şi simplu, neadevărat. În primele săptămâni după aceste proceduri, este nevoie de o interacţiune strânsă şi de colaborarea pacientului cu chirurgul şi asistentele medicale. În orice caz, dacă luăm în considerare toate aceste lucruri, în cele mai multe cazuri, putem realiza o calitate aproape normală a vieţii pacienţilor noştri (luând în considerare unele compromisuri).