Laptele matern – primul şi cel mai important aliment

Laptele matern este singurul aliment realmente adaptat necesităţilor nou-născutului şi sugarului. Copilul ar trebui să fie alăptat cel puţin până la şase luni, când poate începe hrănirea complementară – diversificarea.
Autor: Iulia Pocol
Laptele matern – primul şi cel mai important aliment

Laptele matern este singurul aliment realmente adaptat necesităţilor nou-născutului şi sugarului. Copilul ar trebui să fie alăptat cel puţin până la şase luni, când poate începe hrănirea complementară – diversificarea.

Alăptarea poate continua împreună cu alimentele diversificate chiar până şa vârsta de doi ani.

Necesităţile nutriţionale ale copilului se modifică odată cu vârsta; remarcabil este faptul că în timp se modifică ţi compoziţia laptelui matern.

Astfel, distingem succesiv:

  • Colostrum, care este produs în primeze cinci zile după naştere
  • Laptele de tranziţie, între zilele 6 şi 15
  • Laptele matur, între ziua 16 şi următoarele 15 luni

Aceste trei varietăţi de lapte matern sunt deosebite din punctul de vedere al conţinutului de glucide, lipide, proteine, minerale (macro, micro, oligo-elemente), vitamine ş.a. Mai mult, compoziţia laptelui se modifică în cursul suptului, spre sfârşitul acestuia, laptele declanşând senzaţia de saţietate şi oprirea voluntară a sugarului din supt, cu semnificaţii ulterioare puternice pentru sănătatea copilului.

Dar, deşi compoziţia în macronutrienţi a laptelui se modifică puţin în funcţie de alimentaţia mamei, compoziţia fină a acestuia este sensibilă la aditivii alimentari (E-uri), aromele artificiale, contaminanţii alimentari fizici (radionuclizi), chimici (pesticide, reziduuri de îngrăşăminte chimice artificiale, hormoni, antibiotive, dioxine, etc), fumat, consum de acool, droguri, etc.

Aceste substanţe ajung în laptele matern ingerate odată cu mâncarea, inhalate sau prin piele – cu toate consecinţele nefaste pentru sugar.

Mai mult, dacă mama care alăptează nu se hrăneşte corect, natura are grijă! Corpul ei va fi spoliat de acei nutrienţi care-i lipsesc din hrană (minerale – calciu, vitamine, proteine ş.a), tocmai pentru a se menţine compoziţia în macronutrienţi a laptelui, expunându-se astfel de la boli carenţiale până la prăbuşirea fiziologică a organismului. Desigur, mama care alăptează nu trebuie să mănânce ca pentru doi, dar hrana ei trebuie să fie diversificată, de înaltă calitate nutriţională şi inocuitate (necontaminată cu microbi, poluanţi, etc).

De asemenea, în timpul sarcinii nu ar trebui să ţineţi cure de slăbire, deoarece pe lângă efectele nocive arătate mai sus, riscaţi să pierdeţi laptele. Mai mult, stilul de viaţă şi alimentaţia mamei însărcinate sunt esenţiale pentru viitorul copil şi adult.

Între laptele matern şi cel de vacă nu există comparaţie, primul fiind net diferit de laptele de vacă în ceea ce priveşte compoziţia în glucide, lipide, proteine, minerale, vitamine, factori de creştere ş.a.

Laptele speciei umane are cea mai mare cantitate de lactoză, deoarece la om creierul este cel care trebuie să se dezvolte în principal şi nu muşchii şi corpul (în cazul erbivorelor).

Laptele matern este, de asemenea, foarte bogat în acizi graşi polinesaturaţi esenţiali (acizi linoleic – omega6, acid alfalinoleic – omega3 şi acid gama-linoleic) şi, deşi este relativ sărac în minerale, sugarul alăptat la sân nu suferă niciodată de carenţe minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, etc).