Copil mic internat în spital de stat – ghid pentru părinţi

Am fost însoţitor la un spital de stat pentru copilul meu de 3 ani şi 2 luni atunci când a fost internat cu gripă şi enterocolită. Iată cum să te pregăteşti.
Copil mic internat în spital de stat – ghid pentru părinţi
Copil mic internat în spital de stat - ghid pentru părinţi, foto Shutterstock

Una dintre cele mai mari temeri ale părinţilor este evident îmbolnăvirea copilului. Dacă în mod obişnuit, virozele şi alte probleme minore de sănătate ale copilului se tratează acasă după sfatul medicului pediatru, iată că apar şi situaţii în care se impune ajutor medical intens, supraveghere medicală, teste şi analize specifice şi copilul trebuie să fie internat în spital. Acesta va fi internat alături de un aparţinător (de obicei – mama, tată sau unul dintre bunici).

De la medicul pediatru sau de la camera de gardă a spitalelor pentru copii nu toată lumea se întoarce acasă, ci unii trebuie să ia calea unui spital potrivit afecţiunii de care suferă. Părintele este pe de-o parte speriat de suferinţa copilului, dar pe de altă parte trebuie să fie un bun manager al situaţiei, să pregătească bagajul potrivit dar şi să aibă documentele necesare internării în spital. Însă cel mai important este ca părintele să rămână calm atât pentru a-i oferi încredere şi confort copilului bolnav şi speriat, dar şi pentru a da o mână de ajutor cadrelor medicale în administrarea tratamentelor medicamentoase.

Aşadar, iată câteva sfaturi utile selectate din experienţa părinţilor care au fost internaţi în spital în acest sezon cu copiii.

Dacă nu vorbim despre accidentări, membre luxate – frecvente la copii, de obicei, starea de apatie a copilului şi febra ce nu poate fi stopată cu antitermice sunt cele care alarmează părinţii. În sezonul rece, virozele şi chiar gripa sunt cauze frecvente ale îmbolnăvirii mai ales la copiii aflaţi pentru prima oară la creşă sau grădiniţă. De asemenea, episoadele de vomă, scaunele diareice ori erupţiile cutanate sunt motive dese de prezentare la camera de gardă. Sfat, dacă copilul prezintă erupţii cutanate nu intraţi direct în sala de aşteptare a spitalului ci anunţaţi simptomele unui cadru medical care vă va indica un loc în care puteţi aştepta cu copilul, pentru a reduce riscul de răspândire al bolii dacă aceasta este contagioasă.

Ce acte sunt necesare la camera de gardă şi la internarea în spital de stat?

Codul numeric personal al copilului minor sau o copie după certificat de naştere şi cartea de identitate a adultului însoţitor sunt suficiente pentru a vă prezenta la camera de gardă. Copiii români minori sunt asiguraţi la sistemul public de sănătate din România, chiar dacă părinţii nu sunt asiguraţi.
Una dintre întrebările adresate va fi cu siguranţă legată de vaccinurile ce i s-au administrat până în prezent copilului. Este bine să aveţi carnetul de vaccinări sau măcar o fotografie a acestora. De asemenea, persoana care însoţeşte copilul trebuie să ştie despre eventualele alergii.
De folos, este să aveţi şi trusa de medicamente a copilului (atât pentru a o arăta medicilor, dar se întâmplă uneori ca în spital să nu aibă de exemplu antialergic, iar copilului să îi fie necesar).
O informaţie importantă, în unele cazuri chiar şi aparţinătorii se pot îmbolnăvi în timp ce îngrijesc un copil bolnav, deci este bine să aibă cardul de sănătate pregătit.
Însoţitorul copilului internat la spital va primi concediu medical dacă este angajat iar acesta va trebui vizat la medicul de familie. Angajatorul trebuie anunţat în ziua internării în spital şi trebuie să elibereze o adeverinţă prin care se specifică calitatea de asigurat medical.

Ce să conţină bagajul pentru spital?

  • Haine lejere şi lărguţe pentru copil. Din cauza perfuziilor ori a branulei este bine ca hainele pe care le va purta copilul să nu îl streseze la îmbrăcat/dezbrăcat.
  • Deoarece atât starea de sănătate se poate modifica (copilul mic poate vomita, se poate instala diareea) este bine să aveţi multe haine pentru copil în bagaj.
  • Dacă copilul încă foloseşte scutece, o cremă antiiritaţie se poate dovedi de mare folos.
  • Oliţa este un instrument de mare folos, mai ales că va trebui să colectaţi probe de urină, probe de scaun.
  • Aşa cum menţionam mai sus, medicamente pe care le folosiţi în mod uzual atunci când copilul este bolnav pot fi de folos dacă medicii recomandă.
  • O pompiţă de desfundat nasul este necesară în trusa copilului.
  • Unora dintre copiii care ajung cu infecţii respiratorii li se recomandă aerosoli. Dacă aveţi aparat acasă, poate fi mai comod să îl folosiţi pe cel personal, dacă personalul medical aprobă. Cu cât copilul este mai mic cu atât acesta va accepta mai greu masca pentru aerosoli. Părintele însoţitor poate cere o mască pentru a crea un joc în care fiecare face aerosoli.
  • Prosoape, prosoape de hârtie, şerveţele umede, şerveţele antibacteriene sunt de folos.
  • Cărţi pentru copii, jucării, puzzeluri, reviste, ziare sunt recomandate. Joaca nu trebuie să înceteze nici chiar la spital.
  • De asemenea, pe lângă obiectele de igienă personală, părintele care însoţeşte copilul în spital este bine să aibă câteva haine de schimb din aceleaşi motive (copilul poate vomita etc).

Analize de sânge la copilul mic – cele mai grele momente


Cu siguranţă partea cea mai grea pentru copil sunt analize de sânge (deloc puţine în cazul unora) şi administrarea perfuziilor. Indiferent de câte explicaţii ar da părinţii, aceştia se vor speria şi vor protesta. Îmbrăţişări şi încurajări ulterioare, dar şi o repriză de joacă sunt de ajutor. Părintele trebuie să inspire mereu încredere copilului că tot ceea ce i se întâmplă acum este pentru binele lui. Fotografii, video call-uri cu cei dragi sunt de asemenea de folos, mai ales dacă sunteţi internaţi într-un spital de boli infecţioase unde nu se primesc vizite.

Părintele ajută cadrele medicale în administrarea tratamentelor

Să fii însoţitorul copilului internat în spital nu înseamnă doar să ai grijă de copilul bolnav ci să dai o mână de ajutor cadrelor medicale. De exemplu, trebuie să urmăreşti şi să opreşti perfuzia, să îi dai copilului medicamentele la orele precizate. Părintele are datoria să monitorizeze chiar şi din oră în oră temperatura copilului cu febră şi să anunţe orice modificare de stare cadrelor medicale.
De asemenea, o altă misiune a adultului ce însoţeşte un copil este să se asigure că acesta consumă suficiente lichide şi alimente. Dacă acesta refuză să bea, se poate administra ceai sau apă cu seringa. Fiecare mililitru contează.
Diverse aspecte ale comportamentului copilului pot fi notate pe hârtie pentru a da informaţii complete cadrelor medicale (de exemplu, în cazul copilului ce suferă de diaree acută medicii vor să ştie câte scaune şi ce consistenţă a avut copilul în ultimele 24 de ore, de câte ori a urinat, câte lichide a consumat, ce a mâncat etc). De asemenea, puteţi nota întrebările şi adresa medicului la vizită. Un părinte informat este un părinte liniştit. Un părinte liniştit este ceea ce copilul are nevoie să simtă atunci când nu se simte bine.

Alimentaţia copilului în spital

O altă misiune a părintelui ce are grijă de un copil bolnav este să aibă grijă ca în primul rând copilul să se alimenteze şi să urmeze dieta prescrisă de medic. Nu e deloc uşor, căci fiind la spital nu poţi găti, mâncarea de la spital nu este neapărat pe gustul copilului. Grisine, pâine, covrigi, biscuiţi dietetici pot fi o soluţie la îndemână pentru gustări dacă medicul dă acordul. Iar pentru a avea succes, este bine ca şai părintele să respecte şi el dieta copilului (atât cât se poate). Cum să mănânci tort, dacă micuţul nu are voie? Dacă comandaţi mâncare de la un restaurant de încredere, cereţi să respecte modalitatea de preparare ideală pentru dieta celui mic (fiert, la cuptor, fără condimente etc). Evident, dacă îi oferiţi alimente care îi plac, va creşte confortul psihologic. Pizza nu este permisă în toate cazurile, dar focacia simplă da. 
Multă sănătate!