Diversificarea bebelușului: cele mai frecvente greșeli ale părinților care urmează sfaturi de pe internet

Diversificarea alimentației sugarului este adesea însoțită de neliniști și presiuni sociale, amplificate de abundența de informații contradictorii disponibile în mediul online. Forumurile, grupurile de părinți și rețelele sociale oferă sfaturi nestructurate, uneori nevalidate științific, care pot induce anxietate și confuzie în rândul părinților.

În realitate, există ghiduri oficiale și recomandări clare formulate de autorități medicale internaționale, care ar trebui să reprezinte principalul reper în luarea deciziilor privind nutriția copilului în primul an de viață.

Momentul optim de inițiere a diversificării

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și Ghidului de alimentație complementară 2023, introducerea alimentelor solide ar trebui realizată în jurul vârstei de 6 luni (180 de zile), menținând în același timp alăptarea exclusivă până la acel moment și continuarea acesteia până la cel puțin 2 ani sau mai mult, dacă mama și copilul doresc.

Recomandări

Mujdeiul de usturoi, un aliat surprinzător pentru slăbit! Cum să îl prepari când ții dietă

Un medic dezvăluie obiceiul banal pe care-l are în fiecare dimineață. Îmbunătățește semnificativ starea, ești mai…

În paralel, Societatea Europeană de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică (ESPGHAN), împreună cu alte organizații pediatrice europene și internaționale, oferă o perspectivă mai flexibilă, dar tot bazată pe dovezi. Conform acestor recomandări, alimentele complementare pot fi introduse între 17 și 26 de săptămâni de viață (aproximativ 4–6 luni), în funcție de semnele de maturitate neuromotorie ale sugarului, și nu strict în funcție de vârstă cronologică.

Semne de pregătire pentru alimentația complementară includ:

• Control adecvat al capului
• Capacitatea de a sta în șezut cu sprijin
• Interes activ față de mâncare și gestul de a duce obiecte la gură
• În lipsa acestor semne, chiar dacă vârsta este potrivită, introducerea solidelor trebuie amânată, pentru a evita riscurile de aspirație sau respingere alimentară.

De ce nu se recomandă nici graba, nici amânarea excesivă

OMS subliniază că alăptarea exclusivă oferă protecție optimă împotriva infecțiilor (gastrointestinale, respiratorii), sprijină dezvoltarea neurologică și reduce riscul de mortalitate infantilă. Cu toate acestea, începând din luna a șasea, nevoile nutriționale ale copilului, în special pentru fier, zinc și energie, încep să depășească ce poate furniza laptele matern sau formula.

Amânarea introducerii solidelor după 6 luni poate crește riscul de deficiențe nutriționale, în timp ce introducerea prea devreme (înainte de 4 luni) poate suprasolicita sistemul digestiv și renal și crește riscul de alergii sau obezitate în contextul unui aport proteic crescut.

Recomandări actuale privind introducerea alimentelor alergenice

Date recente din multiple studii clinice controlate (LEAP, EAT, PreventADALL) susțin introducerea timpurie (între 4–6 luni) a alimentelor cu potențial alergenic (ou, arahide, pește), în formă adaptată vârstei, în cazul copiilor sănătoși sau chiar cu risc alergic, sub supraveghere medicală.

Introducerea întârziată a alergenilor nu mai este recomandată de ghidurile internaționale, inclusiv ESPGHAN și EAACI (European Academy of Allergy and Clinical Immunology).

Alte principii cheie din ghidurile OMS și ESPGHAN:

• Continuarea alăptării la cerere, inclusiv după începerea diversificării, până la 2 ani sau mai mult.
• Evitarea utilizării laptelui de vacă ca băutură principală înainte de 12 luni.
• Introducerea progresivă a texturilor și a varietății alimentare, în funcție de dezvoltarea oral-motorie.
• Practicarea hrănirii receptive (fără forțare, cu respectarea semnalelor copilului).
• Adaptarea diversificării la contextul cultural și familial, inclusiv la resursele alimentare locale.

Tipul de diversificare: clasică sau autodiversificare? Ce spune literatura de specialitate

Alimentația complementară poate fi inițiată prin mai multe metode, cele mai frecvente fiind:

• Diversificarea clasică – presupune introducerea alimentelor solide sub formă pasată/piure, cu trecerea treptată la texturi mai consistente pe măsură ce copilul se dezvoltă.
• Autodiversificarea (BLW – Baby-Led Weaning) – constă în oferirea directă a alimentelor în bucăți sigure, adaptate vârstei, astfel încât copilul să le apuce și să le ducă singur la gură.
• Ambele metode pot fi adecvate, cu condiția respectării unor principii esențiale de siguranță și echilibru nutrițional, iar alegerea trebuie să țină cont de dezvoltarea neuromotorie a copilului, contextul familial și supravegherea medicală.

Ce spune ESPGHAN despre metodele de diversificare

Conform Poziției ESPGHAN (2017), autodiversificarea poate fi o opțiune validă pentru copii sănătoși, dezvoltați corespunzător, însă nu este recomandată universal:

„BLW poate promova autoreglarea apetitului, dar implică riscuri crescute de aport inadecvat de energie, fier și zinc dacă nu este atent planificată. În plus, riscul de aspirație trebuie luat în calcul, mai ales în absența supravegherii.”

În cazul diversificării clasice, riscul de aspirație este mai mic în primele săptămâni, iar aportul de nutrienți (în special fier, zinc, grăsimi) poate fi monitorizat mai ușor. Cu toate acestea, studiile au arătat că tranziția tardivă la texturi solide (după 9 luni) poate duce la selectivitate alimentară și dificultăți masticatorii.

Dovezi științifice privind BLW și dezvoltarea comportamentului alimentar

Un studiu publicat în Nutrients (2021) arată că bebelușii hrăniți prin autodiversificare au prezentat:

• mai puțină neofobie alimentară (teamă de alimente noi)
• relație mai pozitivă cu mesele și autonomie crescută
• însă și un risc mai mare de aport caloric și proteic suboptim, în absența ghidării profesionale

De aceea, ESPGHAN recomandă un model mixt, în care copilul este încurajat să se hrănească singur, dar cu asigurarea aportului nutritiv adecvat prin mese planificate corespunzător.

Criterii de alegere a metodei potrivite

Alegerea metodei de diversificare trebuie să fie individualizată, informată și susținută de educație nutrițională corectă. Niciuna dintre metode nu este „superioară” în mod absolut – siguranța alimentelor, varietatea, răspunsul copilului și implicarea părinților sunt factorii determinanți ai unei diversificări de succes.

Introducerea alimentelor alergenice: între mit și evidență medicală

Un mit frecvent perpetuat în mediul online este că întârzierea introducerii alimentelor cu potențial alergenic ar reduce riscul de dezvoltare a alergiilor alimentare. Această ipoteză este infirmată de ghidurile actuale și de multiple studii clinice controlate.

Conform American Academy of Pediatrics (AAP), European Society for Paediatric Gastroenterology, Hepatology and Nutrition (ESPGHAN) și National Institute for Health and Care Excellence (NICE, UK), introducerea controlată a alimentelor alergenice între 4 și 12 luni, în forme sigure și adaptate vârstei, poate contribui la reducerea riscului de alergii alimentare.

Exemple de alimente alergenice care pot fi introduse în această perioadă:

• Arahide (sub formă de pastă, pudră hidratată sau produse speciale, fără risc de aspirație).
• Ou (gătit complet, fiert sau copt).
• Produse lactate fermentate (precum iaurtul natural, brânza de vaci pasteurizată).
• Gluten (în cantități mici, după inițierea alimentației complementare, fără întârziere excesivă).

În cazul copiilor cu risc alergic crescut (antecedente familiale de atopie, eczemă severă sau alergie alimentară cunoscută), introducerea acestor alimente trebuie realizată sub supravegherea unui medic alergolog și a unui dietetician specializat în aria pediatrică.

Dovezi din studii clinice

Unul dintre cele mai importante studii în domeniu, LEAP (Learning Early About Peanut Allergy), a arătat că introducerea arahidelor între 4 și 11 luni la sugari cu risc crescut de alergie a redus riscul de dezvoltare a alergiei la arahide cu până la 81% până la vârsta de 5 ani.

Rezultate similare au fost obținute și în studiile EAT (Enquiring About Tolerance) și PreventADALL, care susțin ideea unei „ferestre imunologice” optime în jurul vârstei de 4–6 luni pentru introducerea alimentelor alergenice.

Întârzierea introducerii alergenilor nu oferă protecție suplimentară împotriva alergiilor, iar în unele cazuri poate crește riscul. Introducerea timpurie, ghidată și individualizată, face parte dintr-o abordare preventivă validată științific și trebuie realizată în contextul general al diversificării, cu respectarea siguranței alimentare.

Volumul meselor și autoreglarea aportului alimentar la sugar

În perioada de început a alimentației complementare, rolul alimentelor solide este preponderent educativ, senzorial și de acomodare, nu de substituire a laptelui matern sau formulei de lapte. Conform ghidurilor OMS, ESPGHAN și CDC, laptele rămâne sursa principală de energie, proteine, grăsimi și micronutrienți până în jurul vârstei de 12 luni.

Nu există „cantitatea ideală” pentru toți copiii

Stabilirea unor porții fixe sau comparația între copii este nejustificată și potențial nocivă. Aportul alimentar zilnic poate varia de la o zi la alta în funcție de ritmul de creștere, starea generală, erupții dentare, somn sau activitate fizică. Această variabilitate este fiziologică și nu indică neapărat o problemă nutrițională, mai ales la copiii altfel sănătoși și în graficul de creștere.

Autoreglarea: un mecanism neurofiziologic protejat prin respect

Sugarul are capacitatea înnăscută de a regla volumul ingerat în funcție de nevoile proprii, dacă este lăsat să mănânce în ritmul propriu și într-un mediu fără presiune. Studiile arată că intervențiile parentale coercitive – precum forțarea mesei, recompensele alimentare, distragerea atenției cu ecrane sau condiționarea mâncatului – pot altera autoreglarea și crește riscul de comportamente alimentare disfuncționale pe termen lung.

Recomandări esențiale:

• Oferiți hrana într-un cadru calm, cu așteptări realiste și fără presiune.
• Nu forțați copilul să termine porția – acceptați semnalele de sațietate (întoarcerea capului, închiderea gurii, refuz activ).
• Respectați semnalele de foame și sațietate – acestea sunt fundamentul unei relații sănătoase cu alimentația.
• Evitați comparațiile între copii – aportul optim este individual.

Dezvoltarea unor comportamente alimentare sănătoase începe devreme, iar autoreglarea aportului alimentar este o componentă esențială a acestui proces. Rolul adultului nu este să controleze cât mănâncă copilul, ci să creeze condițiile pentru ca acesta să se simtă în siguranță, ascultat și liber să decidă cât are nevoie.

Când să ignorăm sfaturile de pe forumuri

Este esențial ca părinții să învețe să recunoască informațiile care pot fi nocive:

• Atunci când sfaturile contrazic recomandările medicului pediatru sau ale dieteticianului clinic.
• Când promovează reguli inflexibile și generalizări: „dacă nu faci BLW, copilul va avea probleme alimentare”.
• Când sunt formulate pe baza fricii („glutenul provoacă boala celiacă automat”) sau anecdotic, fără suport științific.
• Când induc vinovăție, anxietate sau teamă.

Mesaj important!

Diversificarea este o etapă esențială în dezvoltarea copilului, dar nu trebuie transformată într-o competiție sau sursă de stres. Aplicarea recomandărilor științifice, personalizarea intervențiilor și colaborarea cu specialiști (pediatru, dietetician clinic, psiholog dacă este cazul) oferă un cadru sigur și echilibrat pentru această tranziție.

În era suprainformării, filtrarea surselor este o abilitate esențială. Forumurile pot fi utile pentru sprijin emoțional, dar nu ar trebui să fie sursa primară de decizie în ceea ce privește sănătatea copilului.

Bibliografie:

1. European Society for Paediatric Gastroenterology, Hepatology and Nutrition (ESPGHAN); European Academy of Paediatrics (EAP); European Society for Paediatric Research (ESPR); et al. World Health Organization (WHO) guideline on the complementary feeding of infants and young children aged 6–23 months 2023: A multisociety response. J Pediatr Gastroenterol Nutr. 2024;1–8. doi:10.1002/jpn3.12248
2. World Health Organization. Infant and young child feeding: Key facts. Geneva: WHO; 2023. Available from: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/infant-and-young-child-feeding
3. Fewtrell M, Bronsky J, Campoy C, Domellöf M, Embleton N, Fidler Mis N, et al. Complementary feeding: A position paper by the European Society for Paediatric Gastroenterology, Hepatology, and Nutrition (ESPGHAN) Committee on Nutrition. J Pediatr Gastroenterol Nutr. 2017;64(1):119–132. doi:10.1097/MPG.0000000000001454. PMID: 28027215.
4. Greer FR, Sicherer SH, Burks AW. Effects of early nutritional interventions on the development of atopic disease in infants and children: the role of maternal dietary restriction, breastfeeding, timing of introduction of complementary foods, and hydrolyzed formulas. Pediatrics. 2008;121(1):183–191.
5. National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Food allergy in under 19s: assessment and diagnosis. Clinical guideline [CG116]; 2011.
6. Du Toit G, Roberts G, Sayre PH, et al. Randomized trial of peanut consumption in infants at risk for peanut allergy. N Engl J Med. 2015;372(9):803–813.
7. Perkin MR, Logan K, Marrs T, et al. Randomized trial of introduction of allergenic foods in breast-fed infants. N Engl J Med. 2016;374(18):1733–1743.
8. Skjerven HO, Lie A, Vettukattil R, et al. Early food intervention and skin emollients to prevent food allergy in young children (PreventADALL): a factorial, multicentre, cluster-randomised trial. Lancet. 2022;399(10344):2398–2411.
9. World Health Organization. Infant and young child feeding: Model Chapter for textbooks for medical students and allied health professionals. Geneva: WHO; 2009.
10. World Health Organization. Infant and young child feeding: Model Chapter for textbooks for medical students and allied health professionals. Geneva: WHO; 2009.
11. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Infant and toddler nutrition: Feeding your baby. Atlanta, GA: CDC; 2022. Available from: https://www.cdc.gov/nutrition/InfantandToddlerNutrition/index.html
12. Fewtrell M, Bronsky J, Campoy C, et al. Complementary feeding: A position paper by the ESPGHAN Committee on Nutrition. J Pediatr Gastroenterol Nutr. 2017;64(1):119–132.
13. Birch LL, Fisher JO. Development of eating behaviors among children and adolescents. Pediatrics. 1998;101(3 Pt 2):539–549.
14. Ventura AK, Birch LL. Does parenting affect children’s eating and weight status? Int J Behav Nutr Phys Act. 2008;5:15.

FOTO: Shutterstock