Deficitul nutrițional la copii: cum îl recunoști chiar dacă analizele de sânge sunt normale

Un copil poate prezenta un deficit nutrițional chiar și în condițiile în care analizele de sânge se află în intervale considerate normale. Această discrepanță creează adesea frustrare în rândul părinților care observă semne clinice evidente, dar nu primesc o validare obiectivă imediată din partea rezultatelor de laborator.

„Matei, în vârstă de 2 ani, mânca doar pâine și iaurt. Deși feritina lui era normală, prezenta paloare, pica și infecții frecvente. După consiliere nutrițională, diversificarea reală a redus semnele în 6 săptămâni.”

În practica clinică, astfel de situații nu sunt rare. Copii aparent „sănătoși”, cu analize uzuale în limite normale – inclusiv hemoleucogramă, sideremie sau biochimie de rutină – pot manifesta totuși semne sugestive pentru carențe funcționale de fier, zinc, vitamina D sau acizi grași esențiali. De aceea, evaluarea nutrițională nu ar trebui să se limiteze la interpretarea parametrilor de laborator, ci să includă o analiză nutrițională integrată care vizează comportamentul alimentar, simptomatologia generală și contextul dezvoltării neuropsihice.

Deficitul de fier – între analize normale și semne funcționale

Fierul este esențial pentru dezvoltarea neurologică, sinteza hemoglobinei, funcția imunitară și metabolismul energetic. Deficitul de fier este una dintre cele mai frecvente carențe în pediatrie, în special între 6 luni și 3 ani.

Recomandări

Mujdeiul de usturoi, un aliat surprinzător pentru slăbit! Cum să îl prepari când ții dietă

Un medic dezvăluie obiceiul banal pe care-l are în fiecare dimineață. Îmbunătățește semnificativ starea, ești mai…

Manifestări clinice posibile ale deficitului funcțional de fier

• Oboseală aparent nemotivată, apatie, dezinteres față de activitățile de joc.
• Paloare tegumentară, buze sau unghii decolorate.
• Infecții respiratorii recurente sau episoade virale frecvente.
• Pica (tendința de a consuma substanțe nealimentare: nisip, hârtie, pământ).
• Întârziere în dezvoltarea limbajului sau achizițiilor cognitive.

Valorile hemoglobinei, sideremiei și ale vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) pot rămâne în limite de referință în stadiile incipiente ale deficitului de fier. Feritina serică este considerată cel mai sensibil marker biochimic pentru evaluarea statusului de fier din depozite, însă fiind un reactant de fază acută, nivelurile sale pot fi artefactual crescute în prezența unui proces inflamator acut sau cronic, ori în infecții subclinice.

Pentru o interpretare corectă, se recomandă dozarea concomitentă a proteinei C reactive (CRP) sau a altor markeri inflamatori. În prezența unui CRP crescut, o valoare normală sau ușor crescută a feritinei nu exclude deficitul de fier.

Deficitul de zinc – carența tăcută a sistemului imunitar

Zincul este un micronutrient esențial, implicat în peste 300 de reacții enzimatice care reglează procese fundamentale precum sinteza ADN-ului, diviziunea celulară, imunitatea înnăscută și adaptativă, vindecarea tisulară și funcția senzorială (gust, miros). Deși este vital pentru dezvoltarea copilului, deficitul de zinc este adesea subdiagnosticat, având manifestări clinice nespecifice.

Semne clinice sugestive pentru deficit funcțional de zinc:

• Încetinirea vindecării leziunilor cutanate (zgârieturi, eczeme, iritații).
• Dermatită periorificială (periorală, perinazală sau perianală) – caracteristică și în forme moderate de deficit.
• Scăderea apetitului în absența unei cauze digestive identificabile.
• Hipogeuzie sau disgeuzie (percepția alterată a gusturilor), uneori asociată cu refuzuri alimentare nejustificate.
• Infecții respiratorii recurente sau cu evoluție prelungită, inclusiv bronșite, otite sau faringite.

Grupe de risc pentru carența de zinc:

• Copiii vegetarieni sau cu alimentație predominant lacto-ovo-vegetariană, în special în absența unor surse vegetale bine planificate.
• Sugari și copii mici cu aport redus de proteine animale (carne, ouă, lactate).
• Copiii cu tulburări de absorbție intestinală, precum: boala celiacă nediagnosticată, boli inflamatorii intestinale (Crohn, colită ulceroasă), diaree cronică sau recurentă, copiii cu malnutriție proteino-energetică sau sindroame de malabsorbție.

Diagnostic și evaluare

Diagnosticul de deficit de zinc este în primul rând clinic și contextual, deoarece zincul seric are o sensibilitate redusă și poate fi afectată de factori precum inflamația acută, stresul fiziologic sau momentul recoltării. Pentru o evaluare corectă, este esențială coroborarea semnelor clinice cu istoricul alimentar și contextul medical.

În absența contraindicațiilor, corectarea deficitului se face prin:

• Optimizarea aportului alimentar, cu includerea surselor bogate în zinc (carne roșie slabă, ficat, ouă, linte, semințe de dovleac, nuci).
• Suplimentare orală (cu monitorizare medicală), mai ales în cazuri moderate/severe sau cu malabsorbție asociată.

Deficitul de acizi grași omega-3 – implicarea neurocomportamentală

Acizii grași esențiali (EPA și DHA), proveniți în special din surse marine, joacă un rol major în dezvoltarea cortexului cerebral, reglarea proceselor inflamatorii și menținerea echilibrului neuropsihologic.

Manifestări clinice sugestive pentru deficit de omega-3:

• Tulburări de atenție sau concentrare.
• Agitație psihomotorie, iritabilitate.
• Tulburări de somn (somn fragmentat, dificultăți de adormire, coșmaruri).
• Xeroză cutanată (piele uscată, descuamată).
• Sensibilitate crescută oculară (fotofobie, ochi uscați).

Copiii care nu consumă pește gras (somon, sardine, hering), ouă, semințe sau nuci în mod constant pot prezenta un aport inadecvat de omega-3. Existența unui dezechilibru între acizii grași omega-6 și omega-3 în dietă poate agrava acest deficit.

Notă: Pentru copii cu risc sau afecțiuni cronice, interpretarea analizelor trebuie realizată întotdeauna în context clinic, ideal de către medic pediatru și dietetician.

Elemente clinice de atenționare pentru părinți și specialiști

Părinții ar trebui să solicite o evaluare nutrițională mai detaliată atunci când observă următoarele:

• Oboseală, letargie sau agitație inexplicabilă.
• Răceli frecvente sau episoade de infecții recurente.
• Alimentație limitată, cu refuzuri persistente față de alimente esențiale (carne, legume, pește).
• Întârzieri în dezvoltare sau regres în comportament, somn sau limbaj.
• Tulburări dermatologice cronice fără diagnostic clar.

În astfel de cazuri, evaluarea nutrițională realizată de către dietetician, trebuie să completeze analizele de laborator și să ia în considerare istoricul alimentar, obiceiurile de viață, statusul de creștere și contextul familial.

Recomandări pentru părinți

• Evitați suprainterpretarea analizelor biologice în absența contextului clinic. Valorile biochimice „în limite de referință” nu exclud prezența unui deficit funcțional sau marginal de micronutrienți, mai ales în stadiile precoce.
• Monitorizați semnele clinice nespecifice. O alimentație dezechilibrată poate genera manifestări sistemice (ex. fatigabilitate, iritabilitate, afectarea pielii sau imunității) în absența modificărilor obiective ale markerilor serici.
• Solicitați evaluarea unui dietetician clinic cu competențe în nutriție pediatrică. Intervenția nutrițională personalizată este esențială în prezența selectivității alimentare, restricțiilor dietetice (involuntare sau autoimpuse) ori a comorbidităților cu impact digestiv și metabolic.
• Evitați automedicația cu suplimente de micronutrienți. Administrarea empirică de fier, zinc, vitamina D sau acizi grași omega-3, fără indicație medicală, poate genera efecte adverse semnificative, inclusiv hepatotoxicitate, dezechilibre de absorbție minerală sau interacțiuni medicamentoase.

Mesaj important!

Un copil nu poate fi redus la un set de parametri de laborator. Evaluarea statusului nutrițional trebuie să ia în considerare întregul context biologic și funcțional: apetitul, comportamentul, ritmul de dezvoltare neuropsihică, istoricul alimentar și relația cu mediul familial.

Semnele clinice ale unui deficit nutrițional pot preceda modificările biochimice detectabile.

O abordare integrată, bazată pe colaborarea dintre medic, dietetician clinic și familie este fundamentală pentru diagnostic precoce și intervenție eficientă.

Nu doar fierul, zincul și acizii grași omega-3 joacă un rol esențial în dezvoltarea copilului. Vitamina D, iodul, complexul de vitamine B (în special B12), calciul, seleniul și colina sunt alți nutrienți esențiali care pot influența imunitatea, metabolismul, dezvoltarea neurocognitivă și sănătatea osoasă. De aceea, evaluarea nutrițională completă, realizată de un specialist, nu ar trebui să se limiteze la o listă de analize, ci să integreze istoricul alimentar, ritmul de creștere, comportamentul alimentar și statusul general de sănătate. Prevenția carențelor începe cu observație atentă, educație nutrițională și intervenție personalizată.

Bibliografie:

1. World Health Organization. Daily iron supplementation in infants and children. Geneva: WHO; 2016.
2. Domellöf M, Braegger C, Campoy C, et al. Iron requirements of infants and toddlers. J Pediatr Gastroenterol Nutr. 2014;58(1):119–129.
3. Prasad AS. Zinc in human health: effect of zinc on immune cells. Mol Med. 2008;14(5–6):353–357.
4. Brown KH, Peerson JM, Rivera J, Allen LH. Effect of supplemental zinc on the growth and serum zinc concentrations of prepubertal children: a meta-analysis of randomized controlled trials. Am J Clin Nutr. 2002;75(6):1062–1071.
5. Richardson AJ. Omega-3 fatty acids in ADHD and related neurodevelopmental disorders. Int Rev Psychiatry. 2006;18(2):155–172.
6. Koletzko B, et al. Complementary feeding: a position paper by the ESPGHAN Committee on Nutrition. J Pediatr Gastroenterol Nutr. 2008;46(1):99–110.
7. Schuchardt JP, Huss M, Stauss-Grabo M, Hahn A. Significance of long-chain polyunsaturated fatty acids (PUFAs) for the development and behavior of children. Eur J Pediatr. 2010;169(2):149–164.
8. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Child Nutrition: Feeding and Nutrition. 2022. Available from: https://www.cdc.gov

FOTO: Shutterstock