Ai observat vreodată că, în perioadele stresante, cântarul pare să urce fără milă, chiar dacă nu mănânci mai mult decât de obicei? Oboseala te face să poftești la dulciuri, motivația pentru mișcare dispare, iar hainele încep să nu te mai încapă.
Cum este posibil ca doar câteva zile de tensiune psihică să-ți schimbe complet apetitul și forma corpului? Răspunsul nu stă doar în alimentație, ci într-un lanț de reacții hormonale și emoționale pe care stresul îl declanșează în organism.
Viața modernă este tot mai mult guvernată de așteptări nerealiste, multitasking și presiuni constante. În timp ce mintea se luptă cu termene limită și griji zilnice, corpul începe, încet, să cedeze. Deși stresul este asociat adesea cu anxietate sau neliniște, el are efecte mai profunde, care se reflectă inclusiv în greutatea corporală.
Cortizolul este hormonul cheie al reacției de stres. În mod normal, el are rolul de a te ajuta să faci față pericolelor. Problema apare atunci când stresul este constant, iar cortizolul rămâne ridicat pentru perioade îndelungate.
Acest hormon stimulează pofta de mâncare, în special pentru dulciuri și grăsimi, și încetinește metabolismul. Organismul începe să stocheze energie sub formă de grăsime, mai ales în zona abdominală – una dintre cele mai comune semne ale stresului cronic.
Dacă dormi mai puțin de 7 ore pe noapte, organismul intră într-un cerc vicios. Lipsa somnului dereglează hormonii foamei – leptina și grelina – ceea ce duce la poftă accentuată de carbohidrați simpli. Diminețile după nopți albe sunt adesea începute cu covrigi, biscuiți sau cereale dulci – alimente care oferă energie rapidă, dar favorizează acumularea de grăsime.
Un alt efect al cortizolului crescut este scăderea dopaminei și serotoninei – hormonii fericirii. Când aceștia lipsesc, dispare și dorința de activitate fizică. Alegem canapeaua în locul plimbărilor, liftul în locul scărilor, iar sedentarismul se instalează treptat. Caloriile nu se mai ard, dar se acumulează.
Stresul ne face să mâncăm când apucăm, nu când ne este cu adevărat foame. Mesele sunt sărite, apoi recuperate seara târziu, când metabolismul este deja încetinit. De multe ori, mâncarea devine o formă de alinare emoțională – un refugiu în fața epuizării mentale. Așa apare mâncatul compulsiv, fără control, din nevoia de confort.
În spatele stresului cronic stă o oboseală psihică profundă. Grijile constante, lipsa de sens, presiunea de a face față mereu tuturor responsabilităților creează o stare de „urgență” permanentă. Corpul intră în mod de supraviețuire și nu mai are energie pentru activități sănătoase.
În acest context, lipsa mișcării, mesele neregulate sau somnul deficitar nu sunt slăbiciuni de caracter, ci reacții biologice firești ale unui organism copleșit.
Îngrășarea pe fond de stres nu ține doar de mâncare, ci de întreaga stare fizică și psihică a organismului. Dacă vrei să îți recapeți greutatea și echilibrul, începe prin a-ți reduce stresul: dormi suficient, plimbă-te în aer liber, respiră conștient și nu te învinovăți pentru fiecare poftă sau zi în care nu ai avut energie. Sănătatea începe în minte, nu în frigider.
Sursa: citymagazine.si
Sursa foto: Shutterstock