Colecţie anormală de lichid, delimitată de o membrană şi situată în interiorul unui ovar.
Mărimea unui chist ovarian este variabilă (de la câţiva milimetri la mai mulţi centimetri în diametru), prezenta a mai multor chisturi se numeşte polichistic.
Chisturile funcţionale reprezintă 90% dintre cazuri si si apar ca urmare a unei hiperfuncţionari a hormonilor care reglează ovarul.
Chisturile organice (cauză necunoscută) cuprind chistul dermoid, format dintr-o structură celulară identică cu cea a pielii, chistul mucoid provocat de o secreţie locală de mucină (substanţă de consistenţa unei paste), şi chistul seros (de conţinut mai lichid).
In numeroase cazuri chistul ovarian este asimptomatic şi este descoperit cu ocazia unui examen ginecologic (tuşcu vaginal asociat cu palparea abdomenului). In alte cazuri chistul provoacă o senzaţie de greutate abdominală, dureri în timpul raporturilor sexuale, o amenoree (oprirea fluxului menstrual), o sângerare sau o jenă la urinat. Unele chisturi secretă hormoni estrogeni sau androgeni. Primele nu dau simptome, celelalte antrenează o înăsprire a vocii şi o pilozitate abundentă.
Tratamentul chisturilor funcţionale face apel la un medicament ca „pilula” care blochează ovulaţia, chistul dispare în mod normal după câteva cicluri menstruale. Chisturile organice sunt tratate chirurgical, ablaţie realizată de cele mai multe ori prin celioscopie, în cele mai multe cazuri ovarul este păstrat iar fecunditatea nu are de suferit.