Imunoterapie

Tratament al bolilor prin modificarea activităţii sistemului imunitar.

Constă în a stimula răspunsul imun atunci când el este insuficient (imunostimulare), fie în a-l diminua atunci când produce efecte excesive sau nedorite (imunosupresie).

Imunostimularea – stimulare a unui sistem imu­nitar deficient este utilizata în tratamentul deficitelor imunitare, al infecţiilor şi al cancerelor. Stimularea se realizeaza prin miloace nespecifice, putin specifice, specifice.

Mijloace nespecifice : grefa de măduvă osoasă în tratarea defi­citelor ereditare ale imunităţii celulare (limfocite T) şi humorale (limfocite B); injectarea de imunoglobuline polivalente în tratamentul unui deficit imunitar humoral rar (agamaglobulinemia lui Bruton); administrarea de antigene produse plecând de Ia bacterii folosită ca tratament de completare în cancer.

Mijloace putin specifice (metode in faza experimentala): administrarea de hormoni timici de sinteză (tratamentul deficitelor imunitare celulare), administrarea de citokinelor (substanţa produsa prin inginerie genetică cu rol în stimularea imunităţii) este utilizata în tratamentul unor cancere.

Mijloace specifice : vaccinarea si seroterapia ce este utilizată în situaţii de urgenţă (anticorpi activi împotriva tusei convulsive, citomegalovimsului,hepatitei B, oreionului, rabiei,rujeolei, rubeolei, tetanosului, varicelei şi zonei zoster)

Imunosupresia ( imunodepresia) – este indicată în alergii, cancere, boli autoimune (caracterizate printr-o dereglare a sistemului imunitar, care atacă însuşi organismul subiectului) şi în rejecţiile de grefă.

Mijloace nespecifice : metoda chimica consta in administrarea de imunosupresoare(3 categorii: cortico­steroizii, antimetaboliţii şi alchilanţii); metoda fizica consta in iradierea organelor limfoide (mă­duva osoasă, ganglionii limfatici) şi plasmafereza; metoda chirurgicala constau în practicarea ablaţiei timusului în caz de miastenie (boală autoimună însoţită de o hipertrofie a timusului) sau a splinei în caz de purpură trombocitopenică (plachetele fiind  distruse excesiv de acest organ).

Mijloace putin specifice : administrarea de ciclosporina A (diminuarea respingerilor de grefă); administrarea de anticorpi monoclonali puţin specifici (împotriva unor limfocite T şi B activate sau împotriva unor citokine); anticorpii anti-CD3 sunt prescrişi uneori în cursul grefelor, iar anticorpii anti-CD4, în cursul bolilor autoimune, în particular împotriva poliartritei reumatoide.

Mijloace specifice : Vaccinarea bolnavului împotriva propriilor sale limfocite patogene, desensibilizarea constituie un tratament ce vizează să redea unei persoane alergice toleranţa la antigenul care în mod obişnuit îi declanşează mani­festările alergice.