Stare patologică de rupere de realitate şi trăire într-o lume interioară în mod excesiv, intens.
Apărut al copil, autismul îl determină să vadă relaţiile cu cei din jur ca fiind nocive. Copilul este dezinteresat de luem aexterioară, de propria imagine în oglindă. Manifestă stereotipii, limbaj dificil şi întârziere în dezvoltarea limbajului, relaţii aproape inexistente cu anturajul.Diagnosticul diferenţia între autism şi multe forme de întârziere mintală este greu de precizat. Nu exista un tratament etiologic, ci doar terpai variate concepute pentru a-l antrena în relaţionări, modificarea comportamentului, învăţare.
Adultul cu autism este mai degrabă deja diagnosticat cu schizofrenie. Unoeri această reacţie aşa zis de autoapărare împotriva lumii exterioare şi refugiu absolut în interior se soldează cu sinucidere.