Vegetaţiile veneriene (negii genitali): cauze, simptome, tratament

Vegetaţiile veneriene (negii genitali): cauze, simptome, tratament

Ce sunt vegetaţiile veneriene

Vegetaţiile veneriene sunt excrescenţe apărute în zona genitală, numite şi negi genitali, care sunt cauzate de infecţia cu virusul uman papillomavirus (HPV), cea mai comună boală transmisibilă pe cale sexuală. Infecţia se manifestă prin apariţia unor negi de culoarea pielii sau cu tentă gri în zona genitală sau anală, sub forma unui buchet ce seamănă cu o conopidă, care provoacă durere, disconfort şi mâncărime.

Negii genitali apar, de regulă, la 3 luni de la infectare, dar uneori nu există deloc simptome ale infecţiei timp de câţiva ani. Deşi boala afectează ambele sexe, femeile prezintă un risc mult mai crescut de complicaţii, cum ar fi cancerul cervical (de col uterin) sau vulvar.

Negii genitali: simptome

Negii genitali sunt mici excrescenţe care pot apărea pe scrot, penis, anus, vulvă, vagin, coapse sau la intrarea în uter (colul uterin), dar şi pe buze, limbă sau în gât, dacă infecţia a fost transmisă prin contact sexual oral.

Alte simptome care pot însoţi vegetaţiile veneriene sunt: secreţiile vaginale neobişnuite, mâncărimea în zona genitală, sângerările în afara menstruaţiei, senzaţia de arsură, durere şi disconfort.

În lipsa unui tratament corespunzător, infecţia cu HPV care a cauzat apariţia negilor genitali poate duce la complicaţii severe, mai ales în cazul femeilor, precum cancer de col uterin, cancer vulvar, anal sau de gât. Bărbaţii prezintă, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta cancer de penis.

Negii genitali: cauze

În majoritatea cazurilor, negii genitali sunt cauzaţi de infecţia cu anumite tulpini de HPV. Boala este extrem de contagioasă şi se transmite prin contact sexual cu o persoană infectată.

Deşi orice persoană activă sexual prezintă risc să contracteze virusul HPV, anumite categorii sunt mai expuse:

  • Persoanele cu vârsta sub 30 de ani
  • Fumătorii
  • Persoanele cu sistem imunitar slăbit
  • Copiii ale căror mame au fost infectate cu HPV în timpul sarcini
  • Persoanele care fac sex neprotejat
  • Persoanele care au parteneri sexuali multipli
  • Persoanele care practică sexul oral sau care şi-au început viaţa sexuală la o vârstă fragedă
  • Pacienţii infectaţi cu HIV sau cu herpes
  • Persoanele stresate

Negii genitali: diagnostic

Pentru diagnosticarea negilor genitali, medicul va realiza un examen clinic şi va adresa câteva întrebări legate de starea generală de sănătate şi de activitatea sexuală. Rareori este necesară biopsia cutanată.

În cazul femeilor, negii genitali sunt uneori foarte mici sau localizaţi la nivelul colului uterin, unde nu pot fi văzuţi cu ochiul liber, aşa că poate fi recomandată efectuarea unei colposcopii sau a unui test Babeş Papanicolau.

Negii genitali: tratament şi prevenţie

Chiar dacă negii genitali pot dispărea de la sine fără tratament, virusul rămâne în organism şi poate fi reactivat pe parcursul vieţii de anumite afecţiuni şi, de asemenea, poate fi transmis şi partenerului. Aşadar, este de preferat tratamentul acestora atât pentru ameliorarea simptomelor, cât şi pentru a elimina riscul de transmitere a virusului.

Tratamentul negilor genitali presupune, de regulă, aplicarea unor unguente topice pe bază de imiquimod, podofilină, podofilox sau acid tricloroacetic.

Dacă negii genitali nu dispar cu ajutorul acestor creme, pot fi indicate diverse intervenţii chirurgicale minim invazive sau tehnici precum arderea prin electrocauterizare cu un curent electric de intensitate joasă, criochirurgia cu azot lichid, tratamentul cu laser sau injecţiile cu interferon.

Astfel de tratamente nu sunt dureroase, dar uneori pot apărea iritaţii sau inflamaţii la nivelul pielii ce pot persista câteva zile. Pentru ameliorarea disconfortului pot fi administrate analgezice, antiinflamatoare sau pot fi făcute băi de şezut cu apă caldă. Este contraindicată folosirea uleiurilor esenţiale, a săpunurilor şi cremelor parfumate pe zona afectată pe parcursul tratamentului.

În cazul femeilor care au urmat tratament pentru eliminarea negilor genitali este indicată efectuarea periodică a testului Babeş Papanicolau, pentru a urmări evoluţia tratamentului şi dacă au loc modificări celulare de natură cancerigenă la nivelul colului uterin.

Pentru a preveni infecţia cu tulpinile HPV responsabile de apariţia negilor genitali, dar şi cu tulpinile cu potenţial cancerigen, se recomandă vaccinarea anti-HPV cu Gardasil sau Gardasil 9, care protejează atât femeile, cât şi bărbaţii. De asemenea, poate fi luată în calcul şi vaccinarea cu Cervarix, un vaccin care oferă protecţie împotriva cancerului de col uterin, dar nu şi împotriva negilor genitali.

În funcţie de vârstă, vaccinul se administrează în două sau trei doze. De menţionat însă că vaccinul are cea mai mare eficienţă dacă este administrat înaintea începerii vieţii sexuale, dar poate fi făcut inclusiv până la vârsta de 45 de ani.

Alte măsuri care pot reduce riscul infectării cu virusul HPV sunt folosirea prezervativului sau a foliei speciale pentru sex oral şi renunţarea la fumat. Ţineţi cont că uneori infecţia cu HPV este asimptomatică, dar asta nu înseamnă că riscul de transmitere a virusului nu este la fel de ridicat.

Autor: Paula Rotaru

Surse: medicalnewstoday.com, healthline.com

CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.

Vezi Boli/Afectiuni în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Cariotipul molecular pre-și post-natal: ce este și când se recomandă?