Somnambulismul: cauze, simptome, tratament

Definiţie

Somnambulismul sau mersul în somn este un tip de parasomnie în care persoana afectată nu este conştientă de acţiunile sale în timpul somnului profund. Mersul în somn nu este singura manifestare a somnambulismului: acesta poate consta şi în comportamente bizare, precum mâncatul, lovirea altei persoane etc., acţiuni de care persoana respectivă nu este conştientă şi pe care nu şi le aminteşte când se trezeşte.  De regulă, somnambulismul apare la 1-2 ore după adormire, iar manifestările pot avea o durată medie cuprinsă între 5 şi 15 minute.

Deşi există preconcepţia că un somnambul nu trebuie trezit, pentru că ar putea să i se întâmple ceva rău, din contră, specialiştii recomandă ca persoana afectată să fie trezită din această parasomnie, deoarece se poate pune pe sine în pericol ca urmare a acţiunilor sale, dar şi pe cei din jur.

Afecţiunea este mai frecventă în rândul copiilor, dar poate apărea şi la adulţii care  nu dorm suficient. Se estimează că prevalenţa somnambulismului este maximă în jurul vârstei de 12 ani, când 2-3% dintre copii merg adesea în somn. Studiile arată că enurezisul nocturn şi coşmarurile din copilărie pot favoriza somnambulismul.

La adulţi, prevalenţa somnambulismului este mult mai redusă, iar episoadele sunt sporadice şi cauzate în special de stres, consum excesiv de alcool, anumite medicamente, apnee în somn, stări febrile sau lipsa acută de odihnă.

Simptome

Manifestările somnambulismului includ:

• Mers în somn
• Vorbit în somn
• Urinarea în dulap sau pe jos (în special în cazul copiilor)
• Ţipete sau lovituri neintenţionate asupra persoanei care încearcă să trezească somnabulul
• Incapacitatea somnambulului de a-şi aduce aminte la trezire gesturile sale neobişnuite din timpul somnului
• Lipsa de reacţie sau trezirea cu dificultate în timpul unui episod de somnambulism
• Statul în şezut, făcând gesturi repetitive, precum frecatul la ochi
• Uitatul în gol (somnambulii au ochii deschişi, dar nu văd şi nu percep la fel lucrurile ca atunci când sunt trezi)

Cauze

Există mai multe posibile cauze ale somnambulismului. Acestea sunt:

• Moştenirea genetică (afecţiunea ar putea fi moştenită de la părinţi)
• Lipsa de somn sau oboseala extremă
• Somnul întrerupt sau dificil, ca urmare a unor afecţiuni precum apneea de somn
• Febra sau starea generală de rău
• Anumite medicamente
• Stresul sau anxietatea
• Zgomotele puternice
• Ambientul nou (dormitul într-o altă casă, de exemplu)
• Mersul la culcare cu vezica plină

Somnambulismul: tratament şi prevenţie

Nu există un tratament specific pentru somnambulism. În majoritatea cazurilor, schimbările ce ţin de stilul de viaţă ajută la vindecarea acestei tulburări de somn. Totuşi, în cazul în care acestea nu dau rezultate, medicii pot sugera terapia prin hipnoză, care ajută la ameliorarea simptomelor, sau administrarea de medicamente care reduc incidenţa episoadelor de somnambulism.

Copiii care se confruntă cu somnambulismul nu trebuie să doarmă într-un pat înalt, deoarece există riscul să se rănească. De asemenea, este recomandată înlăturarea de lângă pat a obiectelor ascuţite sau care se sparg cu uşurinţă (vaze, acvariu etc.). În plus, este indicată instalarea unor sisteme de protecţie, în special în zona scărilor, precum şi încuierea uşilor sau/şi închiderea ferestrelor, pentru a reduce riscul de autoaccidentare.

Alte metode prin care pot fi prevenite episoadele de somnambulism sunt:

• Reducerea stresului
• Evitarea consumului de alcool şi a anumitor medicamente înainte de culcare
• Evitarea consumului de cafea, ceai verde, sucuri carbogazoase, energizante, ciocolată cu minimum 6 ore înainte de culcare
• Asigurarea unui mediu liniştit, confortabil, întunecos şi menţinerea unei temperaturi optime în dormitor
• Limitarea consumului de lichide seara sau golirea vezicii urinare înainte de culcare

Autor: Paula Rotaru

Surse: sleepfoundation.org, clevelandclinic.org